27-05-2009 Despre Romania numai de bine (I)Oltita Cintec Implicarea teatrului in viata comunitatilor urbane, aceasta este, foarte simplificata, tinta unui proiect inedit urmarit de citiva ani, cu consecventa, de dramaturgul Peca Stefan si regizoarea Ana Margineanu. Ideea lor este de a incerca sa surprinda, printr‑un text si un spectacol create special, viata si spiritul unor asezari umane romanesti. Nu neaparat un portret citadin, asta ar fi practic imposibil, ci un crochiu portretistic relevant. Pina acum, proiectul lor a inclus Bucharest Calling, Povesti adevarate complet inventate despre Baia Mare si, recent, 5 minute miraculoase in Piatra Neamt. La acesta din urma ma voi referi. Cum spuneam, ideea celor doi tineri creatori, botezata "Despre Romania numai de bine", e haioasa. Acolo unde gasesc o institutie partenera, incep prin a face munca de antropologie teatrala, se documenteaza pret de vreo doua saptamini, spre a identifica tema/temele pe care sa le dezvolte dramaturgic. La Piatra Neamt, inspiratoare s‑au dovedit subiectele de sorginte sociala, pe care le‑au colat prin intermediul povestioarei despre un preparat miraculos, numit, dupa moda anglofoniei contemporane, Forever Young; o potiune amintind de binefacerile tineretii fara batrinete din basmele autohtone, o tinerete fara batrinete care e si simbolul Teatrului Tineretului din Piatra Neamt. Cam aici, de fapt, se opreste lista specificitatilor pietrene din spectacol, intrucit restul, cele trei mini‑drame de familie care dau substanta narativa a textului, s‑ar potrivi oricarui oras de la noi. Una din povesti il are protagonist pe profesorul de literatura Poenaru, pe care sotia, plecata la munca in Italia, il paraseste; alta e a tinerilor Vlad, muzician, si Ramona, agent de vinzari la firma distribuitoare de Forever Young, care doresc sa preia in asistenta maternala copii, mai degraba pentru alocatia acordata de stat decit din sentimente civice ori umanitare; iar cea de‑a treia, de la stinga la dreapta, cum sint infatisate si scenic, a adolescentei Diana si a mamei ei habotnice, bocindu‑si inca, la opt ani de la moarte, sotul si avind o perceptie deformata asupra solutiilor optime de a‑si readuce fiica pe drumul cel bun. Structura textului e foarte moderna. Povestile se intretaie intr‑o tesatura care intersecteaza si intimplari, si personaje. Compozitia e structurata simetric in trei "acte", cu interludii in care doi actori (Dragos Ionescu si Isabela Neamtu) fac "promo"‑uri pentru licoarea care te‑ar mentine tinar o vesnicie. Peca are simt dramatic, are umor, e ironic atit cit trebuie, doar ca textul scris acum e incarcat pe alocuri. Realist in proportie covirsitoare, pe ici‑colo capata accente de parodie, de suprarealism, de basm, are mai multe finaluri false, utilizeaza tehnica "teatru in teatru". Uneori pare putin cam mult, alteori pare usor confuz, desi per total e... in regula. (va urma)