* pe lângă trauma implicării într-un eveniment rutier, şoferii sunt uneori nevoiţi să treacă şi prin calvarul convingerii firmelor de asigurări de adevărul declaraţiilor * tot mai multe abuzuri ale acestor firme sunt reclamate de proprietarii de autoturisme, companiile invocând diverse motive pentru a întârzia plăţile sau pentru a nu le acorda deloc * este şi cazul unui şofer din Piatra Neamţ care se chinuie încă din ultima lună a anului trecut să-şi recupereze despăgubirile, în urma un accident rutier * niciun demers al acestuia nu s-a finalizat cu o conciliere între părţi, iar compania refuză să-şi exprime un punct de vedere

Cele mai frecvente afecţiuni ale prostatei sunt prostatitele (urmare a infecţiilor prostatei cu gonococ, stafilococ, streptococ), hipertrofia benignă (adenomul) de prostată şi cancerul la prostată. Inflamaţia prostatei este de două feluri: cea acută produce frisoane, febră ridicată, micţiuni frecvente şi dureroase, uneori cu sânge, iar cea cronică, întâlnită la bărbaţii trecuţi de 40 de ani, se manifestă prin micţiuni frecvente şi dureroase, erecţii dureroase, ejaculări precoce, sânge în spermă, impotenţă sexuală.

Hipertrofia benignă de prostată este una dintre cele mai frecvente afecţiuni prostatice prezente la bărbatul peste 50 de ani. Adenomul de prostată (vechea denumire folosită pentru hipertrofia benignă de prostată) este o tumoră benignă ce se dezvoltă la nivelul prostatei. Semnele acestei boli constă în iniţiere dificilă a micţiunii, jet urinar slab, urinare dificilă, senzaţie de golire incompletă a vezicii, întreruperea jetului urinar. Aceste semne sunt reunite sub denumirea de prostatism. Simptomele evoluează progresiv, cu exacerbări în condiţiile expunerii la frig, a consumului de condimente şi alcool.

Simptomatologia expusă se întâlneşte la fiecare bolnav în parte în mod variabil. Acest fapt a determinat Consiliul Internaţional al Afecţiunilor Prostatei să recomande utilizarea în practica medicală a unor chestionare menite să evalueze suferinţa bolnavului şi să aprecieze eficacitatea unei anumite terapii.

Uneori, semnele de afectare a prostatei pot lipsi. De aceea, este bine ca, după vârsta de 40 de ani, fiecare bărbat să-şi facă, anual, un control medical pentru prostată. Cu cât o anumită afecţiune a prostatei este diagnosticată mai devreme, cu atât posibilităţile de vindecare sunt mai mari.