Comasarea alegerilor locale și parlamentare ar putea crea dificultăți privind exercitarea dreptului de vot, care în final duc la restrângerea acestui drept, complexitatea și durata operațiunilor putând afecta procesul de vot, afirmă Curtea Constituțională a României (CCR) în motivarea deciziei privind neconstituționalitatea legii.
Potrivit judecătorilor CCR, asumarea răspunderii guvernamentale pe această lege este o procedură care nu încalcă legea fundamentală având în vedere timpul scurt rămas până la alegeri și necesitatea de a adopta un cadru legislativ în acest interval.
„Prin organizarea concomitentă a alegerilor pentru Camera Deputaților și Senatului și a celor pentru administrațiile publice locale, cetățenii vor avea de realizat o sarcină mult mai complexă – exprimarea opțiunii pe șase buletine de vot – ceea ce va presupune creșterea exponențială a timpului necesar votării pentru fiecare cetățean, luând în calcul în acest sens distribuirea buletinelor, timpul de vot în cabine, introducerea buletinelor de vot în cele trei urne”, susține Curtea.
Judecătorii apreciază că, prin complexitatea operațiunilor de vot, se poate ajunge la excluderea de la vot a alegătorilor care, independent de voința lor, nu vor reuși să voteze în perioada de timp afectată exercitării votului până la închiderea urnelor și recomandă ca procedura de vot să rămână cât mai simplă.
Pe de altă parte, CCR constată că organizarea la aceeași dată a alegerilor locale și parlamentare poate determina încălcarea dreptului de a fi ales, prevăzut de articolul 37 din Constituție. „Aceasta întrucât există situații în care un candidat care nu a câștigat un mandat de ales local să-și exprime dorința de a participa la alegerile naționale pentru un mandat de parlamenta, lucru perfect posibil, dar numai în cazul unor alegeri care să desfășoară la date diferite”, se mai subliniază în textul documentului CCR.
În legătură cu argumentul Guvernului potrivit căruia comasarea ar duce la economisirea fondurilor publice destinate organizării alegerilor, Curtea recunoaște „necesitatea măsurilor de reducere a cheltuielilor într-un context de criză economică”, însă punctează faptul că acestea „nu se pot constitui în argumente care să susțină, în orice condiții, restrângeri ale exercițiului unor drepturi sau libertăți sau care să susțină măsuri de natură a afecta principii fundamentale ale statului de drept”.