* pe lângă trauma implicării într-un eveniment rutier, şoferii sunt uneori nevoiţi să treacă şi prin calvarul convingerii firmelor de asigurări de adevărul declaraţiilor * tot mai multe abuzuri ale acestor firme sunt reclamate de proprietarii de autoturisme, companiile invocând diverse motive pentru a întârzia plăţile sau pentru a nu le acorda deloc * este şi cazul unui şofer din Piatra Neamţ care se chinuie încă din ultima lună a anului trecut să-şi recupereze despăgubirile, în urma un accident rutier * niciun demers al acestuia nu s-a finalizat cu o conciliere între părţi, iar compania refuză să-şi exprime un punct de vedere

Tulburările de somn cresc riscul dezvoltării unui diabet: s-a stabilit că o genă care joacă un rol esenţial în reglarea ceasului biologic este implicată în forma cel mai des întâlnită a bolii, arată un studiu franco-britanic, citat de Le Point.

Se ştie de câţiva ani că un somn nepotrivit creşte riscul de a deveni diabetic, însă nu se ştia de ce. O echipă condusă de cercetători din Lille (Franţa) a descoperit rolul unei gene care sincronizează ceasul biologic în cel mai răspândit diabet, cel de tip 2 (90% din cazuri). Cercetările, ale căror rezultate au fost publicate în revista de specialitate Nature Genetics, ar putea duce la crearea de noi medicamente pentru tratarea sau prevenirea acestei boli metabolice, arată oamenii de ştiinţă.

Ei s-au ocupat de receptorul unui hormon numit melatonină, produs de o mică glandă a creierului (epifiza) atunci când lumina scade. Melatonina, numită şi hormonul nopţii, joacă rolul de „paznic” al ceasului biologic, pe care-l sincronizează cu căderea nopţii, explică un membru al echipei de cercetători, profesorul Philippe Froguel. Cercetătorii au secvenţiat gena MT2, care comandă sinteza acestui receptor, de la 7.600 de diabetici şi persoane care nu au boala şi au găsit 40 de mutaţii rare care modifică structura proteică a receptorului melatoninei, ce se găseşte în pancreas şi creier. Printre aceste mutaţii, 14 fac ca acest receptor să fie inoperant.

Purtătorii acestor mutaţii care-i fac insensibili la melatonină riscă să dezvolte un diabet de aproape şapte ori mai mult decât ceilalţi, adaugă prof. Froguel. El apreciază totuşi că proporţia diabeticilor de tip 2 în care este implicată „această disfuncţie genetică” este de doar 1-2%. „Ea nu explică toate cazurile”, adaugă cercetătorul, evocând diversitatea de cauze ale diabetului.

Diabetul de tip 2 afectează peste 300 de milioane de persoane din lumea întreagă, această cifră urmând să se dubleze în anii viitori din cauza creşterii numărului de obezi şi a modului de viaţă sedentar, alături de o alimentaţie prea bogată în grăsimi şi glucide. Şi anumiţi factori genetici pot favoriza apariţia bolii.