29-07-2010 Cenzura in loc de bun simt Nu o data cred ca v-ati enervat cand emisiunile fotbalistice de dupa etapele Ligii I erau pur si simplu consacrate interminabilelor discutii pe marginea arbitrajului. Pentru realizatori sunt mana cereasca, pentru ca de aici rezulta scandalurile de care au ei atata nevoie, dar de cele mai multe ori fazele discutabile oricum raman in coada de peste, invitatii pusi sa-si dea cu parerea oferind verdicte mai mult dupa propriile interese decat dupa cele petrecute pe gazon. Pentru noi, insa, cei care vrem ca eroii sa fie jucatorii si nicidecum arbitrii, ar putea sa ne bucure cumva initiativa lui Dumitru Dragomir, aceea de a introduce in urmatorul contract cu televiziunile clauza ca discutiile privind arbitrajul sa fie interzise. A ajuns omul la concluzia ca in Romania cenzura devine obligatorie pentru a stopa fenomenul descris mai sus. Cumva cam asa si este, dar totusi nu poate nimeni interzice unui realizator sa-si faca emisiunea dupa cum doreste, mai ales ca tonul nu este dat de altcineva decat de oamenii de fotbal. Mereu se vor gasi presedinti care sa acuze in primul rand arbitrajul cand pierd, cateodata pe buna dreptate, dar de mult mai multe ori doar ca sa puna presiune pe fluierasi in perspectiva meciurilor viitoare. Si cum in tara asta ala care striga mai tare are si castig de cauza, asistam la un forcing neincetat din partea conducatorilor de cluburi impotriva arbitrilor. Numai ca solutia nu cred sa fie totusi interzicerea comentariilor la televiziuni. Dreptatea nu trebuie sa vina pe plasme sau pe LCD-uri. Comisia Centrala a Arbitrilor s-a angajat ca dupa fiecare etapa sa se pronunte asupra fazelor discutabile, mai precis sa puna degetul pe rana pentru cluburile nedreptatite si pe arbitrii care au gresit la colt. Dar, in aceeasi masura trebuie sa-i scoata in fata pe cei care au judecat fazele corect, insa fusesera acuzati pe nedrept. Iar cei care au aruncat aiurea vorbe de ocara asupra arbitrilor sa fie amendati de sa-i usture asa de tare incat sa se gandeasca de multe ori inainte de a monopoliza discutiile televizate. I-ar mai putea impiedica bunul simt sa anuleze celebrele lor interventii, dar, cum nu-i cazul, macar poate cand vor scoate multi bani din buzunar vor deveni ceva mai retinuti. Astfel, moderatorii nu vor mai avea scandaluri pe tava si poate vor vorbi mai mult despre fotbalul jucat, nu cel arbitrat, iar cenzura n-ar mai fi chiar obligatorie.
spacer
Tâlharii au invadat IașulTâlharii au invadat Iașul
Infractorii își fac de cap în Iași. În ultima vreme au fost sesizate din ce în ce mai multe infracțiuni, iar hoții, tâlharii și scandalagiii au căpătat curaj. Ieșenii au fost atacați pe stradă, în propriile case, în magazine sau chiar în tren, ba chiar și locașurile sfinte au devenit țintă pentru cei certați cu legea. Statisticile IJP arată că, în medie, un polițist trebuie să apere 601 cetățeni, o cifră mai mare decât în alte state UE, iar procurorii se plâng la rândul lor de penuria de personal. Iar asta le va da apă la moară infractorilor.

Citiți despre lupta necontenită, dar din păcate fără rezultate a polițiștilor, procurorilor și judecătorilor cu infractorii
» Citeste articol

spacer
29-07-2010
Cenzură în loc de bun simț

Nu o dată cred că v-ați enervat când emisiunile fotbalistice de după etapele Ligii I erau pur și simplu consacrate interminabilelor discuții pe marginea arbitrajului. Pentru realizatori sunt mană cerească, pentru că de aici rezultă scandalurile de care au ei atâta nevoie, dar de cele mai multe ori fazele discutabile oricum rămân în coadă de pește, invitații puși să-și dea cu părerea oferind verdicte mai mult după propriile interese decât după cele petrecute pe gazon.

Pentru noi, însă, cei care vrem ca eroii să fie jucătorii și nicidecum arbitrii, ar putea să ne bucure cumva inițiativa lui Dumitru Dragomir, aceea de a introduce în următorul contract cu televiziunile clauza ca discuțiile privind arbitrajul să fie interzise. A ajuns omul la concluzia că în România cenzura devine obligatorie pentru a stopa fenomenul descris mai sus. Cumva cam așa și este, dar totuși nu poate nimeni interzice unui realizator să-și facă emisiunea după cum dorește, mai ales că tonul nu este dat de altcineva decât de oamenii de fotbal.

Mereu se vor găsi președinți care să acuze în primul rând arbitrajul când pierd, câteodată pe bună dreptate, dar de mult mai multe ori doar ca să pună presiune pe fluierași în perspectiva meciurilor viitoare. Și cum în țara asta ăla care strigă mai tare are și câștig de cauză, asistăm la un forcing neîncetat din partea conducătorilor de cluburi împotriva arbitrilor. Numai că soluția nu cred să fie totuși interzicerea comentariilor la televiziuni.

Dreptatea nu trebuie să vină pe plasme sau pe LCD-uri. Comisia Centrală a Arbitrilor s-a angajat ca după fiecare etapă să se pronunțe asupra fazelor discutabile, mai precis să pună degetul pe rană pentru cluburile nedreptățite și pe arbitrii care au greșit la colț. Dar, în aceeași măsură trebuie să-i scoată în față pe cei care au judecat fazele corect, însă fuseseră acuzați pe nedrept. Iar cei care au aruncat aiurea vorbe de ocară asupra arbitrilor să fie amendați de să-i usture așa de tare încât să se gândească de multe ori înainte de a monopoliza discuțiile televizate. I-ar mai putea împiedica bunul simț să anuleze celebrele lor intervenții, dar, cum nu-i cazul, măcar poate când vor scoate mulți bani din buzunar vor deveni ceva mai reținuți. Astfel, moderatorii nu vor mai avea scandaluri pe tavă și poate vor vorbi mai mult despre fotbalul jucat, nu cel arbitrat, iar cenzura n-ar mai fi chiar obligatorie.

Alte tiluri din
Sport


Adauga comentariul tau