Ca o ironie a sorţii, chiar şi un medic ieşean a aşteptat o mână de ajutor din partea colegilor săi, dar aceştia nu au reuşit să-l ajute deşi îl puseseră în capul listei de aşteptare pentru un transplant hepatic. Viaţa lui a fost salvată însă de un grefon găsit într-un alt centru din ţară. Nu toţi bolnavii au însă un asemenea noroc, zeci de suferinzi din Moldova figurând de ani buni doar pe lista celor care aşteaptă un ficat nou.
» Citeste articol

Nu o dată cred că v-aţi enervat când emisiunile fotbalistice de după etapele Ligii I erau pur şi simplu consacrate interminabilelor discuţii pe marginea arbitrajului. Pentru realizatori sunt mană cerească, pentru că de aici rezultă scandalurile de care au ei atâta nevoie, dar de cele mai multe ori fazele discutabile oricum rămân în coadă de peşte, invitaţii puşi să-şi dea cu părerea oferind verdicte mai mult după propriile interese decât după cele petrecute pe gazon.

Pentru noi, însă, cei care vrem ca eroii să fie jucătorii şi nicidecum arbitrii, ar putea să ne bucure cumva iniţiativa lui Dumitru Dragomir, aceea de a introduce în următorul contract cu televiziunile clauza ca discuţiile privind arbitrajul să fie interzise. A ajuns omul la concluzia că în România cenzura devine obligatorie pentru a stopa fenomenul descris mai sus. Cumva cam aşa şi este, dar totuşi nu poate nimeni interzice unui realizator să-şi facă emisiunea după cum doreşte, mai ales că tonul nu este dat de altcineva decât de oamenii de fotbal.

Mereu se vor găsi preşedinţi care să acuze în primul rând arbitrajul când pierd, câteodată pe bună dreptate, dar de mult mai multe ori doar ca să pună presiune pe fluieraşi în perspectiva meciurilor viitoare. Şi cum în ţara asta ăla care strigă mai tare are şi câştig de cauză, asistăm la un forcing neîncetat din partea conducătorilor de cluburi împotriva arbitrilor. Numai că soluţia nu cred să fie totuşi interzicerea comentariilor la televiziuni.

Dreptatea nu trebuie să vină pe plasme sau pe LCD-uri. Comisia Centrală a Arbitrilor s-a angajat ca după fiecare etapă să se pronunţe asupra fazelor discutabile, mai precis să pună degetul pe rană pentru cluburile nedreptăţite şi pe arbitrii care au greşit la colţ. Dar, în aceeaşi măsură trebuie să-i scoată în faţă pe cei care au judecat fazele corect, însă fuseseră acuzaţi pe nedrept. Iar cei care au aruncat aiurea vorbe de ocară asupra arbitrilor să fie amendaţi de să-i usture aşa de tare încât să se gândească de multe ori înainte de a monopoliza discuţiile televizate. I-ar mai putea împiedica bunul simţ să anuleze celebrele lor intervenţii, dar, cum nu-i cazul, măcar poate când vor scoate mulţi bani din buzunar vor deveni ceva mai reţinuţi. Astfel, moderatorii nu vor mai avea scandaluri pe tavă şi poate vor vorbi mai mult despre fotbalul jucat, nu cel arbitrat, iar cenzura n-ar mai fi chiar obligatorie.