Ca o ironie a sorţii, chiar şi un medic ieşean a aşteptat o mână de ajutor din partea colegilor săi, dar aceştia nu au reuşit să-l ajute deşi îl puseseră în capul listei de aşteptare pentru un transplant hepatic. Viaţa lui a fost salvată însă de un grefon găsit într-un alt centru din ţară. Nu toţi bolnavii au însă un asemenea noroc, zeci de suferinzi din Moldova figurând de ani buni doar pe lista celor care aşteaptă un ficat nou.
» Citeste articol

În credinţa populară, spiritelor le este alocat un spaţiu important. Treburile sunt duse mai bine la capăt atunci când sunt invocate unele personaje cu puteri supranaturale şi oamenii sunt feriţi de năpastă, care poate cădea când nici nu te aştepţi, dacă superi pe cine ştie cine. Paparudele şi Caloianul pot aduce ploaia, Sânzienele dau leacuri de dragoste, dar Ielele le fură minţile feciorilor care îndrăznesc să le privească.

Oamenii se tem de multe spirite, iar celor ce stăpânesc pădurea le acordă o atenţie specială. Spiritele pădurii au sălaş în copaci şi iau înfăţişare de om (Muma Pădurii, Moşul Codrului, Pădureana) ori de animal (iapă, bivoliţă). Potrivit credinţelor populare, pot fi întâlnite noaptea, când este Lună Plină, în păduri, pe câmpii şi la răscruce de drumuri. Le dau pedepse femeilor care torc în zilele de marţi, bărbaţilor care cântă ori fluieră prin păduri, tăietorilor de lemne care nu respectă legea codrului şi celor care culeg fructe în ziua de Probejenie (Schimbarea la Faţă, 6 august).

Reprezentările mitice au un loc chiar şi în calendarul popular. Cele tinere, Sânzienele, Drăgaicele, Ielele, apar între echinocţiul de primăvară şi solstiţiul de vară, iar cele vârstnice - între solstiţiul de vară şi echinocţiul de toamnă. Dintre bătrânele cu puteri supranaturale, cea mai cunoscută este Muma Pădurii, stăpână peste tot ce vieţuieşte în codru. Ea este cunoscută ca o femeie ce stăpâneşte duhurile rele şi păzeşte pădurea. Locuieşte în scorburi şi este mereu alături de fiii ei. Copii îi sunt toţi copacii din pădure pe care îi hrăneşte când sunt mici, îi ceartă dacă se înalţă strâmbi şi îi blesteamă să fie tăiaţi de om sau trăsniţi de fulger când o supără. Este stăpână peste tot ce creşte în pădure, are copii urâţi şi încearcă mereu să-i schimbe cu cei ai femeilor de prin sate. În tradiţia populară se spune că Muma Pădurii şi fiicele ei îi îmbolnăvesc pe copiii nou-născuţi de „sperietoare” şi le fură somnul, dacă mamele lor le lasă scutecele la uscat. Uneori, Muma Pădurii, sătulă de tot felul de răutăţi, îi pedepseşte pe tâlhari, îi ajută pe oamenii necăjiţi şi le arată calea cea bună copiilor rătăciţi prin pădure.

Dacă Muma Pădurii este percepută drept un personaj răutăcios şi răzbunător de cele mai multe ori, Muma Câmpului este opusul. Spre deosebire de Muma Pădurii, care are copii plângăcioşi, cei ai Mumei Câmpului sunt cuminţi, motiv pentru care mamele care au prunci ce scâncesc mereu îi cer ajutor prin descântece.

Personajul opus Mumei Câmpului este Mama Dracului, invocată deseori în înjurături, blesteme ori certuri. Se spune că ea ar fi născut demoni, dar şi tutunul şi obiceiul fumatului, de unde vine şi vorba că tutunul este iarba dracului.