* pe lângă trauma implicării într-un eveniment rutier, şoferii sunt uneori nevoiţi să treacă şi prin calvarul convingerii firmelor de asigurări de adevărul declaraţiilor * tot mai multe abuzuri ale acestor firme sunt reclamate de proprietarii de autoturisme, companiile invocând diverse motive pentru a întârzia plăţile sau pentru a nu le acorda deloc * este şi cazul unui şofer din Piatra Neamţ care se chinuie încă din ultima lună a anului trecut să-şi recupereze despăgubirile, în urma un accident rutier * niciun demers al acestuia nu s-a finalizat cu o conciliere între părţi, iar compania refuză să-şi exprime un punct de vedere

Statul a găsit soluţia cea mai bună de a scăpa de marile fabrici din Moldova – privatizarea. Aşa au ajuns industrii profitabile pe mâna unor grupuri de interese care au reuşit să transforme mari unităţi de procesare în maldăre de moloz. Cei care au pus pe chituci fabricile din Moldova au scăpat basma curată. Nici măcar cei găsiţi vinovaţi de prăbuşirea intenţionată a industriilor nu au fost traşi la răspundere. În locul marilor centre industriale se ridică cartiere rezidenţiale sau mall-uri.

Aşa cum s-a întâmplat în toată regiunea Moldovei, marile privatizări din Iaşi s-au dovedit a fi eşecuri răsunătoare. Fabricile profitabile s-au transformat în ruine după ce au fost lăsate pradă vânătorilor de afaceri imobiliare. Statul român a fost prejudiciat cu zeci de milioane de euro, dar nimeni nu a tras ponoasele, neexistând nici o condamnare privind devalizări sau afaceri oneroase.

Într-o asemenea situaţie a ajuns fabrica Terom. După 7 ani de anchetă, timp în care fabrica n-a mai beneficiat de nici un fel de investiţie, foştii acţionari sirieni Ammar şi Hassan Nanaa, alături de directorii combinatului şi de alţi complici au fost acuzaţi de constituirea unui grup infracţional organizat. Procurorii DIICOT spun că, în urma investigaţiei, au stabilit un prejudiciu de circa 3,5 milioane de euro. Nimeni însă nu a fost tras la răspundere până acum.

Şi în cazul Nicolina devalizarea a rămas fără inculpaţi. Datoriile care se apropie de 30 milioane de lei la bugetul statului, care au atras penalităţi şi dobânzi impresionante, par să fie lovitura de graţie care a dus la declararea falimentului. În jurul fabricii s-au ţesut iţele unui conflict de interese a cărui miză este potenţialul imobiliar al locaţiei. În timpul gloriei, colosul industrial oferea peste 7.000 de locuri de muncă.

O altă fabrică de care s-a ales doar molozul este fosta fabrică de bere Zimbru. Clădirile şi terenurile celor două secţii ale unităţii au fost vândute, fiind râvnite de investitori imobiliari. Lista privatizărilor eşuate este completată de Lactis, Unirea, Ţigarete, Comtom Tomeşti sau Fortus. Singura unitate a statului care nu s-a dus de râpă este Antibiotice, companie care a reuşit să-şi extindă afacerile spre export şi care an de an raportează profit, dar fiind şi singura care a rămas în portofoliul statului.

Moldova ruinelor

Şi în Vaslui privatizările de succes sunt o raritate. Societatea care merge cel mai bine după ce a fost privatizată este fosta fabrică de lapte „ICIL”. Transformată în SC Ilvas şi înglobată în lanţul de firme Racova Com Agro Pan, unitatea a fost modernizată. La polul opus sunt zecile de societăţi care au ajuns în scurt timp după ce şi-au schimbat proprietarii doar ruine. Moldosin găzduia pe vremuri în jur de 3.000 de angajaţi. Sindicaliştii de la societate se mai judecă şi acum în instanţă cu statul şi fostul proprietar, Mihai Nasture, dar nici ei nu mai cred că se vor redeschide vreodată porţile combinatului. SC Mecanica aduna şi ea peste 5.000 de angajaţi, însă după privatizare a fost vândută bucată cu bucată, iar acum a mai rămas o hală de producţie cu câţiva zeci de angajaţi. SC Movas a dat faliment, deşi reuşea cu cei 2.000 de angajaţi să onoreze contracte în străinătate. Firme privatizate şi apoi închise au fost şi Hitrom, Varotex sau Vascovin.

Parcuri industriale dezolante

Zona industrială Săvineşti, judeţul Neamţ, a fost afectată serios de privatizare. Din coloşii industriali de altădată au rămas doar clădiri goale. Mai este deschisă doar o parte din FibrexNylon, preluată de grupul italian Radici. Strategia de restructurare aplicată a lăsat în fabrică doar o mână de oameni. „Acolo se lucrează la demolări, se taie şi se vinde fierul vechi, chiar şi molozul. În perspectivă, se pregătesc condiţiile pentru realizarea unui parc industrial cu capital străin, există infrastructura de utilităţi. De funcţionat, mai funcţionează Yarnea, controlată de grupul Radici, care merge puţin mai bine, cu două secţii, poate pentru că face parte dintr-un lanţ european. E un fel de lohn”, a spus Vasile Avădănei, consilier OTIMMC. Pe platforma industrială Săvineşti mai funcţionează şi fostul combinat de îngrăşăminte Azochim, actualmente SC Ga-Pro-Co Chemicals Săvineşti. Nici din alte întreprinderi înfloritoare cu ani în urmă nu a rămas mai nimic. Spre exemplu, Smirodava Roman a renunţat la 240 de angajaţi din cei 350, pentru a avea eficienţă şi a putea supravieţui pe piaţă.

Industrii furate pentru potenţialul imobiliar

În Botoşani există câteva privatizări de succes, însă cu mult mai puţine decât cele care au dus la prăbuşirea economiei judeţului. Rapsodia Conf, Transporturi Auto, Conrec, Condacia, Hotel Unirii şi Hotel Rapsodia sunt o parte dintre firmele care au supravieţuit privatizării. În schimb, lista marilor dezastre include Alcor, Arca, Stipo, Armonia, Integrata, Filatura, Textila şi Avicola Botoşani. La acelaşi capitol intră şi Mecanica, Forma, Prolacom sau SCAPSA. Crescătoriile de păsări, aproape toate fermele de animale moştenite de la comunişti, fabricile de conserve Prodcoop şi Semrom, toate se numără la capitolul eşecuri. „O primă explicaţie este lipsa capitalului privat, a investitorilor. Botoşani e o zonă cu oameni foarte deştepţi, dar cu foarte puţini bani. Nici capitalul românesc nu a venit să investească la Botoşani din cauza infrastructurii proaste, la fel şi cel străin”, a declarat economistul George Sorescu.

În locul fostelor fabrici şi uzine comuniste au apărut hipermarketuri sau mall-uri. Asta dacă în cei 20 de ani de la revoluţie nu au fost furate sau demolate pentru potenţialul lor imobiliar. (Adelina Isachi cu sprijinul subredacţiilor ASIS)