Vrăji, descântece...

 * credinţa că în noaptea de Paşte vrăjile şi farmecele vor reuşi este întărită şi de includerea în ritual a unor obiecte investite cu însuşiri extraumane deosebite: busuiocul şi brazda cu iarbă, cărbunele aprins şi lumina de la Înviere, hainele noi, cofa de apă ş.a.m.d.

În esenţă, noaptea de Înviere reprezintă momentul de triumf al forţelor binelui asupra stihiilor întunericului. Pentru aceasta, jertfa rituală este simbolizată de sacrificarea mielului de Paşte. În aceeaşi idee, ajunul sărbătorii era dominat, în unele zone din Transilvania, de obiceiul „strigatului peste sat”, numit şi „Voevoda Ţiganilor”. Coşbuc semnala, pentru „plaiurile româneşti ale Ardealului”, un obicei similar cu cel amintit, dar având alte reguli: „Alegerea Craiului Nou”, la care participa toată suflarea satului. După alegerea a doi tineri, unul dintre ei începea judecata, iar celălalt executa pedeapsa hotărâtă de primul. Îndeosebi fetele erau interesate să nu-şi audă numele rostit în acest cadru justiţiar, păstrându-şi şansele de a se mărita până la Paştele următor. Aceeaşi semnificaţie o avea pentru ele udatul cu apă neîncepută - o formă de botez simbolic, dar şi ritual de fertilitate premonitoriu, considerat o vrajă ce grăbea măritişul. În acelaşi scop, fetele rămase nemăritate mai cunoşteau o practică de origine păgână. În marţea de după Paşte, când femeile se strâng şi fac ţeste, fata care voia să se mărite făcea un ţest, îl înroşea pe foc şi băga sub el un cocoş viu, jertfă unei divinităţi obscure. Oricum, prin toate satele, ziua de Paşte era sărbătorită printr-o veselie generală, petreceri, hore, care fuseseră întrerupte în săptămânile de post, serbări încununate deseori de obiceiul „scosul fetelor la horă” şi înnoirea iilor cusute de acestea în Joia Mare.

Câteva superstiţii

* Cea mai veche datină din prima zi de Paşte se pare că este aceea a spălării feţei cu apa dintr-un vas în care sunt puse un ou şi un ban de argint. Apa trebuie să fie neîncepută, proaspătă. După ce se spală, membrii familiei rostesc diferite formule care apropie paloarea obrajilor de roşul oului, credinţa populară fiind că bujorii din obraji sunt semn de sănătate. În unele zone ale ţării se mai rostesc şi sintagme de genul: „Să fiu iubit precum ouăle de Paşte”. Argintul este semn de curăţenie şi bunăstare şi foloseşte şi el ca pretext pentru diferite urări. În Moldova însă acest obicei are şi o variantă în care argintul este substituit cu un ou nevopsit.

* În unele zone se crede că dacă te scalzi în apa unui râu, în dimineaţa Vinerii Patimilor, nu se prinde boala de tine tot timpul anului. Ceea ce este extrem de evident dacă avem în vedere că indiferent cât de târziu ar cădea Paştele, temperaturile nu sunt din cele care să îmbie la scăldat.

* În ziua de Paşte nu ai voie să iei sare în mână, pentru că altfel îţi vor asuda mâinile tot timpul anului. Mai mult, pentru a evita acest neajuns este necesar ca, venind de la Înviere, să pui mâna pe un obiect metalic şi să spui: „Cum nu năduşeşte fierul şi e rece, aşa să nu năduşească mâinile mele tot anul la lucru”.