Artiştii tomberoanelor

De când s-a băgat asta cu reciclarea, e jale. La gunoi n-ai nicio şansă a arunca altceva în afară de şobolani defuncţi, oase ori cărămizi sparte. Cuiele, se ştie, la fier vechi, 70 bani kilul. Hainele vechi, şi afacerea asta e destul de veche, aduce niscaiva bani. Noutatea e alta. Peturile, dozele de bere şi cutiile de conserve. O afacere din ce în ce mai înfloritoare, concurenţa creşte în progresie geometrică.

Cobor spre seară, zilele trecute, rămăsesem fără tutun, mă duc la market. Iau şi o pâine, plus vreo trei plicuri de ness. Bani doar pentru tutun, pentru restul, nişte peturi goale. În faţa mea, un boschetar cu doi saci. Şi începe să scoată din ei. Sticle de sticlă, peturi, doze, umple automatul de reciclat. rămân cu buza umflată. Camuflez bine sacoşa, bine pe naiba, că, în câteva ore, a dispărut. Mă întorc, e o ghenă de gunoi la colţul blocului, aglomeraţie mai ceva ca la biserică, într-o zi de duminică, la orele dimineţii.

Erau vreo zece care înnotau printre gunoaie. La recoltat de reciclabile. Fiecare cu măcar un sac la el. Practic, nu mai e nevoie de Salubris, fac ăştia toată munca. M-am pus cu fundul pe bordură, i-am urmărit şi am cronometrat. În nici jumătate de oră, curăţenie totală. N-au nevoie de salarii, nici de utilaje consumatoare de combustibil.Le sunt suficente două beţe şi două „harpoane”.

Problema lor e alta. Încă nu-s suficiente automate de reciclat, cele existente la momentul actual nu fac deloc faţă afluxului. Se umplu imediat.

Dar, spre deosebire de mine, care am abandonat sacoşa după un boschet, culegătorii profesionişti iau cu ei sacii, îi depozitează bine, apoi stau la pândă. Să vadă când vine maşina de colectat deşeuri. Apoi dau năvală, e concurenţă maximă, se mai şi bat între ei. După ora 10, nu mai ai nicio şansă.

Afacerea e din ce în ce mai mănoasă. Am discutat cu un expert, câştigă chiar şi 200 de lei în doar câteva ore. Apoi, belfereşte la terasă.

Îşi expun cu nonşalanţă sânii şi picioarele, bărbaţii se holbează la ele şi nu mai bagă de seamă la coşurile de gunoi

Din nefericire, le-a apărut o concurenţă greu de răpus. Câteva puştoaice, îmbrăcate foarte sexy. Ele nu se bagă în tomberoane, doar distrag atenţia culegătorilor. Îşi expun cu nonşalanţă sânii şi picioarele, bărbaţii se holbează la ele şi nu mai bagă de seamă la coşurile de gunoi. Unde acţionează din plin asociaţii fetelor. Copii de 10-12 ani, cu mare mobilitate şi multă dexteritate la înşfăcat peturi, cutii de conserve ori doze.

Îmi spune una dintre ele: „ridic fusta, îmi expun picioarele, apoi sânii, nu durează mai mult de zece minute. Suficient pentru ca prietenii mei să golească tomberoanele. Tot ţâncii duc recolta la automat, apoi împărţim banii!”.

Le iese destul, au bani de ţigări, de-o bere, de rujuri şi alte cosmeticale. Plus mâncare. Da, chiar e afacere. Însă concurenţa e în creştere. Marcel FLUERARU