Seymour Hersh: Presa trebuie să acopere greșeala guvernului SUA

Schimbarea ”narațiunii” presei occidentale despre războiul din Ucraina este tot mai evidentă. Săptămâna trecută a fost rândul revistei The Economist să-și surprindă cititorii obișnuiți cu relatările optimiste despre cum Ucraina câștigă și îi respinge pe ruși sau măcar despre cum contraofensiva ucraineană face ”progrese lente, însă solide”. Nu mai e așa.

”Ucraina a eliberat mai puțin de 0,25% din teritoriul pe care Rusia îl avea sub ocupație în luna iunie. Linia frontului de o mie de kilometri abia de s-a mișcat”, scrie The Economist. Și tot acest progres insesizabil cu prețul a circa 40.000 de militari ucraineni uciși. Și, mai grav, totul a fost predictibil.

Cele scrise de The Economist confirmă informațiile obținute de jurnalistul Seymour Hersh de la o sursă din serviciile secrete americane, o persoană ”care a lucrat, în primii ani de carieră, împotriva agresiunii sovietice și în spionaj”.

Revenind a The Economist, articolul citat la început încearcă să creioneze ce se va întâmpla pe termen scurt in Ucraina. ”Solicitarea unor discuții pentru încetarea focului este inutilă. Vladimir Putin nu arată că dorește negocieri și, chiar daca ar fi negocieri, nu se poate avea încredere în dorința lui de a încheia un acord de pace. Acordul de pace nu ar însemna decât o pauză pentru reînarmarea Rusiei și plănuirea unui nou atac. Dacă nu ar mai lupta, ucrainenii și-ar putea pierde țara”, scrie The Economist. Revista britanică nu scrie însă că Rusia a fost deschisă, în primele luni ale conflictului, să găsească soluții pentru pace, însă conducerea de la Kiev a fost sfătuita de liderii occidentali să respingă aceste negocieri. Cât despre ipoteza că Rusia ar folosi orice acord de încetare a focului pentru a se pregăti din nou de război, trebuie spus că Vestul a făcut deja acest lucru – însăși Angela Merkel a declarat, după retragerea din politică, că negocierile în baza Acordurilor de la Minsk și în așa-zisul Format Normandia nu au fost decât tragere de timp pentru întărirea armatei ucrainene și pregătirea de război.

În acest moment, negocierile sunt mult mi dificile pentru Ucraina nu numai pentru ca Rusia a cucerit mai multe teritorii decât cele pe le ocupase la începutul războiului, ci și pentru că regimul Putin trebuie să le ofere rușilor o senzație cât mai puternică victoriei, pentru a compensa pierderea de popularitatea a regimului după sutele de mii de victime din Ucraina.

Ce întrevede The Economist, în condițiile în care pacea este imposibilă în Ucraina? Ucraina și susținătorii din Vest își vor da seama că acesta este un război de uzură și un tocător de carne… Ucraina și susținători ei sunt fixați pe contraofensivă. Trebuie însă să regândească strategia militara a Ucrainei și modul în care este condusă economia. În loc să obțină „victoria” și apoi să refacă economia, scopul ar trebui să fie asigurarea efortului de război în paralel cu atingerea unei prospertăți economice”.

Iar vestea cea mai rea pentru Europa abia urmează: dacă sprijinul american va inceta (în cazul unei victorii a lui Donald Trump, spre exemplu), Europa va trebui ”să ducă o parte mai mare a poverii. Asta înseamnă întărirea industriei militare și reformarea UE, astfel încât să poată gestiona o noua extindere”.

Așadar, The Economist ne invită să ne obișnuim cu ideea unui război de uzură în Ucraina (cu faze de război înghețat și faze fierbinți), un război lung pe durata căruia vor prospera producătorii de armament, în timp ce Europa va ajunge chiar să integreze Ucraina aflată în conflict. Totul, de la tranziția ”verde” la reforme sociale, de la lupta cu inflația la politica externă, de la învățământ și până la sănătate se va spune comandamentelor unei Europe aflate sub amenințarea unui război care va fi ținut sub control doar de spaima conflictului nuclear.

Este predicția The Economist pentru ”conflictul dintre democrație și autocrație” anunțat de administrația Biden și în care Ucraina este doar primul front. Europa pare prizoniera acestui război. Vineri, rachetele lansate din Ucraina au lovit comandamentul flotei ruse de la Marea Neagra. Asemenea lovituri se pot repeta si peste un an de zile, chiar și mai mult, de fiecare data când Moscova ar încălca o linie roșie stabilită de Kiev sau, de ce nu, atunci când regimul Zelenski ar căuta să amâne încă o dată alegerile sau să facă presiuni asupra UE.