„Dacă spectatorii se recunosc în personajele pe care le jucăm și măcar pentru o secundă, cred că ne-am făcut treaba”

Dialog cu actorul Mihai Smarandache, de la Teatrul „Odeon” București

Una dintre cele mai vechi forme de artă, teatrul are un impact profund asupra dezvoltării culturale și emoționale a oamenilor, în special asupra adolescenților, care se află într-o perioadă de formare a identității lor. Într-o lume dominată de tehnologie și rețele sociale, teatrul oferă o experiență unică, vie și interactivă, care poate aduce tinerilor numeroase beneficii.

Unul dintre cele mai importante aspecte ale teatrului este capacitatea acestuia de a dezvolta abilități emoționale și empatice. Adolescenții sunt expuși la diverse situații de viață și emoții, ceea ce îi ajută să înțeleagă mai bine comportamentele și gândurile celorlalți. Teatrul le oferă șansa de a vedea lumea prin ochii altor persoane și de a explora complexitatea emoțiilor umane, fapt ce contribuie la dezvoltarea empatiei și înțelegerii.

În același timp, stimulează creativitatea și imaginația adolescenților. Decorurile, costumele și jocul actorilor îi inspiră pe tineri să își dezvolte propria imaginație și să gândească într-un mod creativ. Fie că sunt doar spectatori sau se implică în producerea unui spectacol, adolescenții sunt încurajați să vadă lumea din perspective noi și să exploreze posibilitățile nelimitate ale creativității.

Teatrul joacă, de asemenea, un rol esențial în îmbunătățirea abilităților de comunicare. Actorii comunică nu doar prin cuvinte, ci și prin gesturi, mimică și limbaj corporal. Această combinație de mijloace expresive îi ajută pe tineri să își dezvolte capacitatea de a se exprima clar și coerent, atât verbal, cât și nonverbal. Abilitățile de comunicare dobândite prin teatrul pot fi aplicate în numeroase contexte sociale și profesionale.

O altă contribuție importantă a teatrului este creșterea încrederii în sine. Adolescenții care se implică în activități teatrale învață să își asume riscuri, să își exprime emoțiile și să colaboreze cu ceilalți. Toate aceste experiențe îi ajută să devină mai siguri pe ei și să își dezvolte o imagine de sine sănătoasă. În plus, teatrul oferă un cadru social în care tinerii pot lega prietenii și învăța să lucreze în echipă, dezvoltându-și astfel abilitățile sociale.

Un alt beneficiu important al teatrului este faptul că oferă o alternativă sănătoasă la mediul digital. Într-o epocă în care majoritatea timpului liber este petrecut în fața ecranelor, teatrul oferă o experiență „în direct”, în care actorii și publicul interacționează într-un mod unic. Această energie și proximitate dintre scenă și spectatori nu poate fi replicată de niciun alt mediu digital. Adolescenții au ocazia să trăiască experiențe autentice, să simtă emoția transmisă în timp real și să se reconecteze cu valorile umane profunde.

La începutul lunii octombrie, la teatrul „Luceafărul” gongul va bate anunțând deschiderea celei de-a XVII-a ediții a Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr (FITPTI). FITPTI se va derula în peste 25 de locuri din oraș, în spații de tip classic, dar și în multe spații mai puțin obișnuite, precum cafenele (JassyRo, NegruZi, Fika), Grădina Botanică, străzi, grpdini publice, parcuri, mall, Gara Iași Nord, galerii de artă, la Casa Muzeelor etc. Una din piesele care se va juca în Grădina Botanică, pe…, este „Schimbăm perdelele” („Prah”), de György Spiró, în regia lui Victor Olăhuț. Este un spectacol inedit al companiei „Cultură‵n șură”, coordonată de regizorul Victor Olăhuț, care de mai bine de un deceniu s-a concentrat asupra teatrului în mediul rural. „Schimbăm perdelele” este o comedie outdoor despre întâmplările unei familii care câștigă marele premiu la loto. Norocul le basculează întreaga existență, iar ceea ce se întâmplă veți afla pe 5 octombrie, de la orele 18, în aer liber, în Grădina Botanică, partener al FITPTI.

Alături de Florentina Năstase, din distribuție face parte și actorul Mihai Smarandache, de la Teatrul Odeon, cu care am stat de vorbă despre piesă, despre scenă și pasiunile sale.

- Ce te-a atras inițial la piesa „Prah” de György Spiró și ce provocări ai întâmpinat în interpretarea personajului tău?

- M-a atras subiectul. mi s-a părut foarte amuzantă premisa. Provocarea cred că a constat în a prezenta povestea fără a judeca personajul, fără a-i îngroșa trăsăturile prea mult, de a găsi cheia de joc justă. Povestea piesei explorează impactul bogăției asupra vieții de cuplu.

- Cum ai reușit să surprinzi evoluția emoțională a personajului tău în fața acestui câștig neașteptat?

- Noi, românii, avem vorba aia că „Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg”. Personajul meu trăiește un fenomen invers – „Socoteala din târg nu se potrivește cu cea de acasă”. Practic, el este într-o cădere liberă de la început până la sfârșit. La început are nativitatea de a crede că acea cădere e un fel de zbor.

- Ai fost premiat pentru performanța ta în acest rol la Festivalul Internațional de Teatru „Atelier” din Baia Mar. Ce crezi că a rezonat cel mai mult cu juriul și publicul?

- Simplitatea jocului, a poveștii. O poveste clară, simplă, jucată cât de sincer am putut și ne-am priceput.

- Cum ai colaborat cu Florentina Năstase pentru a reda dinamica complexă dintre soț și soție în contextul acestei schimbări bruște de viață?

- Ne-am sprijinit pe text. Am mai și tăiat din el pentru că altfel ar fi fost prea lung. Avea și câteva teme care localizau temporal și social acțiunea diferit față de ce ne-am dorit, dar per total e foarte bine scris, și am avut din ce să construim relația, personajele definindu-se foarte clar prin ceea ce spun și fac în relație.

- În piesă, visul câștigării unui premiu la loto se transformă într-un coșmar. Cum ai transmis această tranziție de la bucurie la tensiune pe scenă?

-Printr-o încetinire progresivă. un fel de oboseală pe care personajul o câștigă pe parcursul piesei. Din toată energia și bucuria inițială, cu fiecare argument primit contra, parcă se mai pune câte un sabot de frână la roata pe care o învârtea, până când se oprește de tot in final. El mai încearcă, pe parcurs, evident, să mai învârtă cu toată puterea, dar nu face decât să întârzie inevitabilul.

- Ce aspecte ale piesei consideri că sunt relevante și pentru publicul din România de astăzi?

- Dacă spectatorii se recunosc în personajele pe care le jucăm și măcar pentru o secundă și au un moment de introspecție în care să-și propună ca la următoarea ceartă ei „să nu facă așa”, cred că ne-am făcut treaba.

-Adaptarea pentru „Cultură’n șură” presupune o interpretare mai intimă, având în vedere locul de desfășurare, Grădina Botanică. Cum schimbă acest cadru modul în care te conectezi cu publicul?

- În funcție de locul în care jucăm trebuie să ne adaptăm emisia, nivelul vocilor, și ritmul. Într-o sală intimă poți să ai un ritm al vorbirii și al acțiunilor mai rapid, oamenii sunt aproape, văd tot, nu pierd nimic, dar pe o scenă în aer liber cu publicul mai departe, trebuie frazat puțin mai desfăcut, trebuie punctate puțin mai apăsat anumite momente și evident, vorbit mai tare.

- Există momente în care te-ai regăsit personal în personajul pe care îl interpretezi?

- În afară de faptul că aproape toată copilăria și nu numai mi-am petrecut enorm de mult timp visând cu ochii deschiși la ce aș face cu banii de la Loto dacă aș câștiga, nu prea mă asemăn cu personajul din piesă.

- Cum ți s-a părut reacția publicului în cadrul acestui proiect de teatru itinerant? A existat vreo diferență notabilă față de spectacolele din sălile clasice de teatru?

- Publicul a fost mereu surprinzător, foarte deschis, foarte cald, extrem de atent. A fost o reală plăcere să joc pentru un public care nu consumă teatru în mod constant, și să îi facem să râdă, să îi ținem atenți și să îi bucurăm cu prestația noastră, și cu povestea. Un public „neavizat” este ceva de care orice actor are nevoie din când în când pentru o readucere aminte a scopurilor, a direcției. E ca o gură de aer de care câteodată nu-ți mai dai seama că aveai nevoie.

A consemnat Maura ANGHEL

 

Teatrul joacă un rol esențial în dezvoltarea emoțională, socială și intelectuală a adolescenților. Prin participarea la spectacole, aceștia își dezvoltă empatia, creativitatea, încrederea în sine și abilitățile de comunicare. În plus, teatrul oferă o evadare valoroasă din lumea digitală și contribuie la îmbogățirea culturală și formarea unei identități personale solide. Adolescenții ar trebui să fie încurajați să meargă la teatru și să exploreze toate beneficiile pe care această formă de artă le oferă.

 

„Cultură'n Șură” este un proiect cultural demarat în anul 2013 la inițiativa regizorului Victor Olăhuț. Proiectul își propune să înscrie pe harta culturală comunitățile de la sat prin revitalizarea teatrului ambulant și reinvestirea șurii ca spațiu de joc.

 

Mihai Smarandache a absolvit Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași în 2005, iar din 2007 este actor la Teatrul „Odeon” din București.