Teiul lui Eminescu, magnet pentru turişti. Miturile din spatele celebrului arbore din Copou

 Arborele este, încă din timpul vieţii lui Mihai Eminescu, este unul dintre simbolurile spirituale ale ieşenilor * teiul a suferit o serie de tratamente majore, primul în 1953, când a fost segmentat în urma unei furtuni, curățat și sprijinit pe console metalice * au urmat alte două tratamente, în 1990 și 2014

Teiul lui Eminescu, un arbore simbol al Iaşului, a devenit, de-a lungul anilor, un adevărt obiectiv turistic. Aflat în parcul Copou, bătrânul tei atrage turiştii ca un adevărat magnet, amintind de viaţa marelui poet national, Mihai Eminescu. Situat în apropierea Muzelui ,,Mihai Eminescu”, acesta este vizitat şi pozat, în fiecare an, de mii de turişti români şi nu numai.
În aceste condiţii, nu este de mirare că de celebrul tei se leagă foarte multe poveşti şi legende ce stârnesc curiozitatea oamenilor.
„Teiul este, încă din timpul vieţii lui Mihai Eminescu, este unul dintre simbolurile spirituale ale ieşenilor. Astfel, acesta este şi motivul pentru care s-a păstrat acest tei, care are aproximativ 560 de ani, ce a fost salvat de la o moarte sigură. În perioada lui Eminescu, aceasta era singura zonă din parc unde erau bănci. Astfel, momentele de melancolie, de inspiraţie, de meditaţie ale lui Eminescu se petreceau acolo. El stătea pe o bancă, iar banca era lângă acel tei. Aşa a rămas şi în documentele vremii, imaginea lui Eminescu stând acolo, de multe ori singur”, a povestit Liviu Apetroaie, muzeograf al Muzeului „Mihai Eminescu” din Iaşi.
,,Oamenilor le plac poveştile despre acest loc”
Conform muzeografului ieşean, poveştile care îl prezintă pe Eminescu în preajma teiului în compania lui Creangă sau în compania Veronicăi Micle sunt doar nişte mituri. Locul din parcul Copou era, pentru Eminescu, o oază de linişte, în care putea contempla şi crea. „Nouă ne place să mitizăm, să credem că acolo venea cu Veronica, cu Creangă. Dar nu prea era aşa, acolo era un loc al singurătăţii. Parcul Copou, unde se află teiul, dar şi muzeul lui Mihai Eminescu, este singurul loc dedicat marelui poet din întreaga ţară. Nu există un alt loc dedicat lui, pentru că Eminescu nu a avut un loc al lui”, a încheiat muzeograful ieşean. 
Teiul a suferit o serie de tratamente majore, primul în 1953, când a fost segmentat în urma unei furtuni, curățat și sprijinit pe console metalice. Au urmat alte două tratamente, în 1990 și 2014, respectiv. Teiul supraviețuiește astăzi grație unui fenomen biologic rar, care a permis unor rădăcini adventive să crească prin interiorul trunchiului putrezit, pătrunzând în pământ. Arborele fructifică anual și continuă să atragă vizitatori. Cristian ANDREI