Ziua (zilele) Tătăraşului, o sărbătoare total atipică, dar foarte reuşită

 * nu seamănă cu nimic, festivistul lipseşte cu desăvârşire * doar baloane, flyere şi magneţi, care s-au epuizat în aproximativ trei ore * au fost tătărăşeni de toate vârstele, de la copii de trei ani, la octogenari

 Mai întâi, a fost grupul de Facebook Tătăraşi. Câţiva ieşeni ce au copilărit aici, unii dintre ei domiciliază şi acum în zonă s-au ocupat, cu migală şi tenacitate de dezvoltarea lui. Acum sunt 15.000 membri, împrăştiaţi prin toată lumea. A urmat stabilirea unei zile a cartierului, aceiaşi iniţiatori au ales data de 2 iunie, când este Hramul Bisericii Nicoriţă.

La prima ediţie, cea din 2021, au fost doar câţiva participanţi. O ploaie infernală a făcut imposibil statul pe băncile de pe Esplanda Oancea. La a doua, iarăşi nu foarte mulţi. Pentru că sărbătoarea Tătăraşului e una total atipică. Nu-i nimic regizat dinainte, nu există un program impus, nu-s concerte, nu se dau mici ori fasole cu cârnaţi, sarmale etc. Nici nu se vinde bere. Doar o expoziţie de fotografii vechi organizată în incinta Centrului de Cartier. Din păcate, închisă în această minivacanţă, dar, apoi, va avea caracter permanent.

Cu toate astea, ediţia a treia a fost foarte reuşită. Tătărăşenii, foşti şi actuali, au înţeles mesajul. „Fără mari formalităţi, fără sponsori, fără concerte, doar cu dorinţa de a ne întâlni informal, măcar o parte dintre membrii acestui grup, ca să ne (re)cunoaştem, să stăm de vorbă sau să împărtăşim inclusiv cu membrii din diaspora, amintiri sau fotografii vechi şi noi din cartierul Tătăraşi”. S-au întâlnit pe Esplanada Oancea, unii au mers la o bere în localurile din zonă, alţii în parcul din Ciurchi, fiecare cum a dorit, când a dorit şi unde a dorit.

Prinzând acest weekend prelungit, evenimentul a avut un număr record de participanţi. Imposibil de estimat, însă au fost tătărăşeni de toate vârstele, de la copii de trei ani, la octogenari, au venit şi dintre cei stabiliţi în alte localităţi, chiar şi din străinătate. Organizatorii au oferit baloane, flyere şi magneţi, acestea epuizându-se rapid, în aproximativ trei ore.

Un plus de interes şi o implicare mai mare din partea tuturor

Foarte probabil ca aceste întâlniri să se petreacă şi astăzi, în a doua zi a Rusaliilor. Bineînţeles, s-au postat deja primele impresii pe grupul de Facebook. Cele cu iz politic ori reclamă (mai mult sau mai puţin mascată) au fost şterse. Celelalte, chiar dacă unele sunt uşor tendenţioase, au fost păstrate: „Eu, personal, consider tătărăşan persoanele născute şi trăite, înainte de construirea primului bloc (C1)”, scrie Constantin Nechita.

Cele mai multe din postări sunt pline de elan, entuziasm sau nostalgii. „De copil îmi doream să stau în Tătăraşi, aşa am perceput eu un loc frumos unde te puteai lăuda că trăiești! După cinci decenii de dorinţă, a venit şi rândul meu. Am nimerit să am la fereastră doi tei bătrâni, exact la fereastră, ceea ce-mi aduce atâta bucurie (pe care nici nu o pot descrie în cuvinte). Pot să-mi imaginez că am o căsuţă în tei! Nu că am deschis un pic fereastra... La mulţii ani, copii mari şi mici...” (Daniela P.Dorin). Sau cu idei pentru ediţia viitoare: „O aşa zi festivă pentru Tătăraşi se merită a fi sărbătorită cu o plimbare la Ciric şi Veneţia!!!!” (Mihaela Matran Dan). Foarte probabil că destulă lume a preferat asemenea mod de relaxare, n-am ajuns până acolo, nu putem şti.

Nu facem acum pomelnicul tuturor postărilor, multe vor apărea, cu siguranţă, în zilele următoare, foarte interesantă e destăinuirea unuia dintre organizatori: „Cât de greu poate fi să încerci să reunești în realitatea fizică măcar o parte dintre membrii unui grup virtual de Facebook?? Foarte greu, dar nu imposibil. Acum câţiva ani, nişte oameni cu iniţiativă au creat grupul Facebook Tătărași, în ideea de a reuni şi de a da voce unor oameni care au trăit sau trăiesc în acest cartier sau care se simt ataşaţi spiritual-sufletesc de acest spaţiu. Trebuiau apoi alese elementele identitare ale cartierului, foarte grea muncă: oameni de vază, locuri simbolice, fapte din trecut, definitorii, perspective de viitor..., s-a ajuns inerent la dezbateri şi opinii subiective pro şi contra .. etc. Simplificând mult lucrurile dezbătute, într-un final s-a ajuns la un consens şi a fost stabilită data de 2 iunie ca zi aniversară a cartierului Tătărași. Motivația: la această dată se sărbătoreşte hramul Bisericii Nicoriţă, cel mai vechi edificiu şi aşezământ religios-cultural din zonă şi cu certe valenţe identitare. Bineînțeles, au fost valorizate şi evidenţiate identitar şi alte aşezăminte şi instituţii vechi: Cimitirul Eternitatea, recent declarat obiectiv cultural-istoric de importanţă - cel puţin - națională sau mai noi cum este Ateneul Tătărași. În fine, multe ar mai fi de spus dar, revenind la începuturile acestui text: consider (personal şi subiectiv, bineînţeles) că aniversarea din acest an a cartierului Tătăraşi a marcat în premieră un plus de interes şi o implicare mai mare din partea tuturor membrilor grupului, ceea ce nu poate decât să ne bucure și să ne impulsioneze la mai mult! Personal, m-aş bucura dacă aş vedea un şi mai mare interes şi dedicare din partea tuturor membrilor grupului (pe specialităţile/formaţiile lor distincte), în vederea dezvoltării organice a acestuia, în folosul tuturor membrilor şi respectând cu stricteţe principiile democratice care ne ghidează! Oficial, suntem 15.000, nu?”,  sintetizează foarte bine Adrian Crişan cam ceea ce a fost în aceste zile, în cartier şi ce se vrea mai departe. Robert OPREA, Marcel FLUERARU