Evadare din colivia minții

Aţi simţit vreodată că sunteţi personaje într-un joc în care timpul face regulile? Aţi privit vreodată viaţa printr-o pânză de păianjen pe care sufletul captiv vă cerea să o sfâşiaţi, eliberându-vă astfel şi câştigându-vă libertatea de a fi doar voi? Mulți dintre noi am fost prizonieri într-o colivie pe care doar mintea noastră a ferecat-o, sperând că astfel vom fi feriți de suferinţă. De fapt, nu am făcut decât să ne ridicăm cazemate în jur, apoi am zărit lumea prin ochiurile lăsate de cărămizile care au refuzat să se îmbine perfect cu mortarul fricii ce ne-a ţinut prizonieri.

Viaţa este făcută din lucruri mărunte, iar pe cel ce nu crede îl invităm să-şi facă o listă a mărunţişurilor de zi cu zi. Nu trebuie să ridici palate ca să te simţi puternic ori să aduni bogăţiile lumii ca să te simţi împlinit. Uneori, o simplă strângere de mână, un telefon de la prieteni ori un zâmbet de la un necunoscut sunt suficiente pentru o stare de bine. Iar de nu credeți, luați o foaie de hârtie pe care treceți lucrurile mărunte care vă bucură zi de zi. Oamenii dispun de resurse incomensurabile, de puteri uriaşe, însă puțini sunt conştienţi de acest lucru. Ei caută mereu în afara lor resorturile de care au nevoie pentru a-şi schimba viaţa, neştiind că dispun de puteri uriaşe înlăuntru. Trebuie doar ajutaţi să privească în direcţia bună. Și atunci, dacă avem în noi forţa de a îmbrăţişa Universul, ce ne împiedică uneori să ne ducem mai departe Legenda personală? Frica şi credinţele adânc înrădăcinate.

În psihologie se vorbeşte despre predicţia care se autoîmplineşte. Dacă eu dau valoare unor credințe greșite într-o manieră inconştientă, comportamentul va fi orientat în direcţia respectivă. Chiar şi în popor se spune că „de ce ţi-e teamă nu scapi”. Aceste credinţe pot fi corectat şi atunci atragem binele și frumosul, ne simțim fericiți. Dar există şi credinţe greşite, care atrag tristețe, supărare, griji... Unii cer ajutor, alții continuă zbaterea și nimic nu poate fi schimbat. Pot fi ajutaţi doar oamenii care vor.

Suntem ceea ce gândim şi este foarte important să dăm deoparte tot ceea ce ne mâhnește, să privim doar partea plină a paharului, să încercăm să facem din fiecare zi o sărbătoare a vieţii. Trăim într-un secol în care mitul energetic este la modă şi, utilizând acest limbaj, am putea spune că energia cea mai importantă cu care lucrează terapeuţii sunt credinţele oamenilor, aşteptările şi valorile lor.

Viaţa este o confruntare permanentă şi este plină de probleme, de provocări pe care trebuie să le supunem într-o arenă a voinţei, dacă vrem să avem succes. Uneori nu reuşim fie din cauza noastră, fie pentru că nu am trecut de piedicile puse de alţii. Și atunci ne supărăm, adunăm în suflet tristeţe şi griji pe care ochii ni le trădează, în ciuda zâmbetelor cu care vrem să-i păcălim pe cei din jur. Chiar dacă nu ne place, trebuie să găsim în noi forţa de a merge mai departe alături de toţi cei din jur, chiar şi de cei care ne-au întristat. E bine să învăţăm să-i acceptăm pe toţi aşa cum sunt, să înţelegem că viaţa este doar iubire, să cerem iertare, dacă am greşit, şi să-i iertăm pe cei ce ne-au întristat. Devii mai puternic recunoscând că ai greşit pentru că noi învăţăm nu numai din succese, ci şi insuccese. Altfel riscăm să repetăm greşelile dacă nu le recunoaştem. Adică să ne închidem în colivia pe care tot noi ne-am construit-o...

Păcălindu-ne, ne vom juca mereu cu timpul, iar miza vor fi clipele pe care nu vom reuşi să le salvăm dintr-o clepsidră ce se încăpăţânează să respecte legile gravitaţiei. Vom rătăci în labirinturi din care ne-a salvat primul sărut dintr-o primăvară parfumată, apoi toamnele care ne-au arătat că ruginiul nu este doar culoarea frunzelor arse de brumă, ci şi a dragostei pe care o putem dărui mereu...

Maura ANGHEL