Starile de intersexualitate la copil

Procesul de sexualizare este o chestiune foarte complexa, care debuteaza la unirea celor doua celule parintesti (spermatozoidul si ovulul) cu formarea oului cu un sex genetic masculin sau feminin si se construieste pentru fiecare individ pâna la atingerea vârstei adulte, cu capacitatea anatomo-fiziologica si maturitatea psihica pentru a procrea si a deveni el însusi parinte • Este oarecum de înteles ca într-un proces de o asemenea complexitate, cu sincronizari si "ferestre" de oportunitate destul de înguste, sa se produca, statistic vorbind, un anumit numar de erori

Starile de intersexualitate reprezinta un spectru de anomalii ale procesului de sexualizare la individul din specia umana. Deoarece situatia normala la om presupune existenta a doua sexe bine diferentiate înca de la momentul nasterii, aparitia unor nou-nascuti ale caror aspecte anatomice nu se încadreaza în acest tipar a suscitat dintotdeauna reactii puternice, atât la nivelul familiilor, cât si al comunitatilor. Procesul de sexualizare este o chestiune foarte complexa, care debuteaza la unirea celor doua celule parintesti (spermatozoidul si ovulul) cu formarea oului cu un sex genetic masculin sau feminin si se construieste pentru fiecare individ pâna la atingerea vârstei adulte, cu capacitatea anatomo-fiziologica si maturitatea psihica pentru a procrea si a deveni el însusi parinte. Sunt foarte multi factori implicati în desfasurarea sexualizarii umane, legati de gene, cromozomi, hormoni sexoizi, gonade (ovar, testicul),organele genitale externe, influentele externe familiale, ale grupului social etc. Este oarecum de înteles ca într-un proces de o asemenea complexitate, cu sincronizari si "ferestre" de oportunitate destul de înguste, sa se produca, statistic vorbind, un anumit numar de erori. Dar nimeni nu ar dori sa fie afectat personal si sa fie considerat o "eroare a naturii".

Intersexualitatea se depisteaza la nastere
De cele mai multe ori, situatia se constata când, la momentul nasterii, dupa ce copilul a fost separat de cordonul ombilical si i s-au acordat primele îngrijiri, i se inspecteaza organele genitale externe, pentru a raspunde întrebarii capitale: "baiat sau fata?". În unele cazuri, pot aparea suspiciuni mai precoce, prin examinari ecografice prenatale, dar dezvoltarea ambigua a organelor genitale externe se vede clar tot la momentul nasterii. Ca aspecte de importanta practica sunt de retinut doua lucruri.

În primul rând, aspectul ambiguu al organelor genitale externe poate fi dat de mai multe tipuri de probleme, deci nu se poate stabili un diagnostic precis numai prin examinarea acestora. Este necesara efectuarea unui bilant diagnostic complex, cu teste genetice, hormonale, explorari imagistice si invazive (endoscopie, laparoscopie), prelevarea de mostre de tesuturi pentru examinare microscopica etc. Acest lucru trebuie initiat cât mai repede dupa nastere. În al doilea rând, pentru nou-nascutul cu ambiguitatea OGE (organe genitale externe), se amâna, în limita intervalelor legale, declararea sexului civil. Odata stabilit sexul în care va fi crescut copilul, acesta va fi ajutat sa se adapteze la aparenta anatomica si functionala a sexului de crestere.

Tratamentul
Tratamentul starilor de intersexualitate presupune administrarea, in majoritatea cazurilor, de preparate hormonale care sa compenseze dezechilibrele prezente în organism, timp de ani de zile, precum si repararea chirurgicala a organelor genitale ambigue. Ce anume trebuie si poate fi facut, pentru fiecare caz în parte, se stabileste de catre o comisie pluridisciplinara de specialisti, cu consultarea si acordul familiei. Din punctul de vedere al etiologiei, starile de intersexualitate pot fi clasificate în mai multe variante. În Europa si Emisfera Nordica, în general, cele mai numeroase cazuri sunt de pseudohermafrodism feminin. Este vorba de indivizi cu sex genetic feminin, care au ovare si caractere fiziologice specifice sexului feminin, dar au un grad de virilizare a OGE, prin exces de hormoni masculini, prezenti în timpul vietii intrauterine si, uneori, si dupa aceea. Aceasta categorie de pacienti raspunde, în general, mai bine la tratament, fiind raportate cazuri numeroase în care s-a obtinut un rezultat bun, cu functionare normala ca femei la vârsta adulta si capacitate de procreare intacta.

O a doua mare categorie de stari de intersexualitate o constituie pseudohermafroditii masculini. Este vorba de indivizi cu sex genetic masculin, dar cu un deficit de virilizare prin lipsa de hormoni masculinizanti, concretizat prin insuficienta dezvoltare a OGE. În unele cazuri, situatia se poate redresa spectaculos prin administrarea de preparate hormonale farmaceutice, dar exista si pacienti la care tesuturile din zona genitala sunt insensibile la actiunea hormonilor, ceea ce complica destul de mult problema.

Hermafroditii adevarati
A treia mare categorie de intersexualitati este reprezentata de hermafroditii adevarati. La acesti indivizi exista un amestec (mozaic) de doua linii celulare în organism, una de tip masculin, alta de tip feminin, cu gonade apartinând ambelor sexe (testicul si ovar) sau amestecul tesuturilor gonadale de ambele sexe într-o gonada tipica hermafroditilor, denumita ovotestis. Acest tip de intersexualitate este predominant în populatiile din sudul Africii si din alte câteva areale geografice.

De cele mai multe ori, aspectul fizic este mai apropiat de sexul feminin, fiind cunoscute cazuri cu linie celulara feminina preponderenta care functioneaza bine integrate în sexul feminin, inclusiv în privinta maternitatii. Sunt si hermafroditi care s-au integrat în sexul masculin, cu o evolutie satisfacatoare. Nu se cunoaste pâna în prezent un caz documentat în specia umana în care un hermafrodit sa se autofecundeze natural si sa procreeze fara ajutorul altui individ, aceasta eventualitate fiind considerata o imposibilitate.

Exista si alte tipuri de intersexualizare, mai putin frecvent întâlnite, dar nu într-atât de rare încât sa fie ignorate: disgeneziile gonadale (cu una din gonade ramasa nedezvoltata, în stadiu de "mugur"), intersexualizarile prin tumori secretante de hormoni de la nivelul creierului, ficatului etc., transsexualismul, unde nu exista anomalii morfologice la nivelul corpului, dar exista nevoia imperioasa la nivel comportamental de a apartine celuilalt sex, partial explicata printr-o impregnare precoce cu hormoni tipici acestuia, la nivelul sistemului nervos central.

În ansamblu, starile de intersexualitate reprezinta o problema delicata, impunând o abordare sensibila si înalt calificata, care sa menajeze susceptibilitatile celor implicati si sa ofere variantele cele mai bune de ameliorare, de la caz la caz.