Paștele Blajinilor, Paștele Morților sau Lunea Morților este o sărbătoare populară cu dată mobilă, dedicată spiritelor strămoșilor. Blajinii (Rohmanii sau Rugmanii) sînt reprezentări mitice ale primilor oameni de pe pămînt. Se spune că Blajinii trăiesc sub pămînt, pe Tărîmul Celălalt, dincolo de Apa Sîmbetei. Se spune că ei au luat parte la facerea lumii și că susțin stîlpii de sprijin ai pămîntului. Imaginați ca oameni blonzi și socotiți urmașii lui Set (al treilea fiu al lui Adam și al Evei), Blajinii duc o viață cuvioasă și lipsită de griji, întemeiată pe virtute și pe incapacitatea de a face rău. Bărbații se întîlnesc cu femeile o dată pe an, la Paștele Blajinilor, pentru a procrea. Băieții sînt crescuți de mame pînă merg în picioare și pot să se hrănească, după care trăiesc în izolare, împreună cu bărbații. Blajinii sînt credincioși, buni la suflet, blînzi și înțelepți, incapabili de a face rău, duc o viață austeră, cu posturi severe. În popor se crede că locuiesc pe malurile unor rîuri mari sau lîngă ostroave sau la hotarul cu Raiul și că în țara lor este mereu cald. Blajinii nu știu să calculeze sărbătorile, de a căror sosire sînt anunțați de către oameni. Ei știu că este Paștele atunci cînd văd că sosesc pe Apa Sîmbetei coji de ou roșu aruncate special de gospodine pe ape în vinerea sau sîmbăta din Săptămîna Patimilor. Cînd văd cojile de ou în țara lor îndepărtată, ei serbează Paștele, iar oamenii prăznuiesc Paștele Blajinilor sau Paștele Morților. În această zi credincioșii depun ofrande pe morminte, împart pomeni, întind mese în cimitir, lîngă biserică sau în cîmp, la iarbă verde.
După Duminica Tomii (prima după Paște) începe săptămîna Mironosiților sau a Negrelor. A doua săptămînă după Paște e consacrată mai ales morților. De altfel, săptămîna începe cu Lunea morților sau Paștele Morților, cînd se obișnuiește a mînca pască și slănină sfințită, păstrate special de la Paște. Astfel, oamenii se consideră feriți de orice primejdie, dacă se întîmplă ca peste ani să se înfrupte într‑o zi de post. Oamenii satelor respectă cu strășnicie Paștele Blajinilor existînd credința că altfel nu le-ar mai rodi ogoarele, iar oile li s‑ar îmbolnăvi.
