- Cum privește fostul negociator șef Vasile Pușcaș situația României la aproape patru ani de la aderarea la UE?
- În septembrie-octombrie 2004, când România se afla în prag de încheiere a negocierilor cu Uniunea europeană, am construit mai multe scenarii negative asupra evoluției României după momentul aderării. Mărturisesc însă că n-am luat în calcul ceea ce se întâmplă în România acum. Am sperat atunci că vom avea parte de o dezvoltare internă accelerată, bazată pe accesul la fonduri europene consistente, și constat acum o acută distonanță atât în ceea ce privește politicile interne, cât și comportamentul la nivel regional. Nu m-am gândit niciodată atunci că România va deveni studiu de caz pentru „The Economist”, spre exemplu, la categorie „Așa nu se guvernează”. Credeam, în 2004, că ne vom mișca mai repede, convins fiind că politicile europene ne sunt net avantajoase și nu un impediment, așa cum încearcă acum să se acrediteze. Revenind așadar la întrebarea dumneavoastră, nu aș trata acest lucru ca o chestiune de satisfacție sau insatisfacție personală, ci mai degrabă ca un neajuns al acestei națiuni, al românilor, care trebuie să-și asume opțiunile și evoluția țării din ultima perioadă. Prin toate acestea, noi nu am făcut decât să ne autoizolăm din punct de vedere economico-social și politic, al capacității de decizie, de tot ceea ce înseamnă principii și politici europene.
„România riscă să se izoleze complet în interiorul UE”
- În cadrul recentei vizite în România, cancelarul german Angela Merkel chiar ne-a recomandat trimiterea de specialiști și asistență în absorbția de fonduri europene. Este vorba doar de incapacitate sau lipsă de experiență sau mai sunt și alte probleme în acest domeniu?
- România a făcut pași înapoi nu doar în ceea ce privește accesarea fondurilor europene, ci și în ceea ce privește gestionarea bugetelor publice autohtone. Am făcut pași înapoi în ceea ce privește gestionarea binelui și a interesului public. Iar acești pași înapoi se corelează, din păcate, cu lipsa unei prioritizări în ceea ce privește atragerea de fonduri europene. Căci degeaba ai bune intenții în ceea ce privește dezvoltarea țării dacă nu dovedești și o coerență în pașii pe care-i faci. Or, tot acest gen de atitudini determină lumea să considere că, poate, fondurile europene sunt imposibil de atras și mai bine se orientează spre alte surse de finanțare. Am să fac o predicție sumbră care, sincer, mi-aș dori din toată inima să nu se adeverească: dacă România se va mișca și în perioada 2014-2020 cum s-a mișcat în actualul exercițiu bugetar 2007-2013, se va izola complet în interiorul UE. Riscăm să devenim niște „paria”, o povară pentru Uniunea Europeană și chiar pentru statele învecinate.
„Criza românească e una profund autohtonă”
- Din 2004 și până acum, contextul european s-a modificat, iar recentele probleme legate de rromi sau de războiul deficitelor, ne afectează direct. România este doar parte a contextului sau este generatoare a acestuia?
- Și din punct de vedere al managementului public, și al competențelor politice, responsabilitatea principală în toate aceste chestiuni revine României. Nu trebuie să ne amăgim cu altceva, întrucât niciodată nu va veni Comisia Europeană să guverneze țara. România nu a prezentat până acum, spre exemplu, vreun program coerent de estompare efectelor crizei, așa cum s-a făcut în alte state. Ba, mai mult, a existat o direcție greșită a Bucureștiului, care a acreditat mereu ideea că rezolvarea acestor probleme trebuie căutate în exterior, la nivelul UE. Criza de la noi este una profund autohtonă, cauzată de condițiile de guvernare din România. Mai mult, aș spune chiar că, în momentul de față, România e „beneficiară” nu doar a crizei economice și sociale, ci și a unei profunde crize morale. Cât timp măsurile luate de guvernarea unei țări nu fac decât să alunge din România resursele umane cele mai calificate în materie de investiții și expertiză în domenii vitale, înseamnă că avem o imensă problemă. Câtă vreme cetățenii români și în mod special tinerii ajung să declare public faptul că nu mai au nicio speranță în această țară și că viitorul și speranța zilei de mâine e peste graniță, înseamnă că această criză e un produs strict local, original, „made in România”.
Dan Hațegan