Mintea fertilă a specialiștilor ministeriali a mai născut niște proiecte de coduri, care însă au ceva mai multe șanse să devină chiar literă de lege decît precedentele opere ale Rodicăi Stănoiu ori Monicăi Macovei. O literă însă destul de strîmbă, am zice, avînd în vedere scandalul pe care deja l-au stîrnit și reacțiile ofuscate ale ministrului Cătălin Predoiu.
Codul penal depus acum la Parlament are și de ce să te pună pe gînduri, pentru că pare croit astfel încît să golească în primul rînd penitenciarele. Cum altfel poți înțelege, de exemplu, posibilitatea oferită judecătorilor de a renunța pur și simplu la pedeapsă, dacă încălcarea legii a fost una mai micuță, iar cel care a călcat strîmb e de felul lui băiat bun? De ce să cheltui adică banii statului ca să-l hrănești la pușcărie sau măcar să aibă parte de o suspendare totuși spăimoasă a executării, cînd poți să-i dai doar un avertisment. Ceva de genul: nene, să nu mai fii răulean!? Pe aceeași linie se înscriu și modificările aduse limitelor de pedeapsă sau chiar regîndirea definiției unor infracțiuni. E încurajator să afli, de exemplu, că hoții ar putea scăpa doar cu o amendă, la fel și profanatorii de morminte. Păi și ei or fi băieți buni, nu? Ce dacă ți-au luat banii de pîine din buzunar sau și-au bătut joc de locul de odihnă veșnică al celor dragi ție? Au greșit, da’ doar n-o să-i băgăm la pușcărie de prima oară! Să facă și ei ceva mai serios...
Mi-e și mai greu să pătrund în tainele logicii ministeriale care găsește că incestul e o chestie nașpa numai dacă nu e practicat cu inima ușoară de doi adulți. Păi dacă tot vorbim de o "patologie socială", cum frumos le zice dom’ ministru, de ce să ne mai obosim a pedepsi și exhibiționiștii? Sau, mergînd pe aceeași cale, de ce ar trebui bigamii să se aleagă chiar și cu o amendă, cum mărinimos le oferă posibilitatea noul cod? Dacă așa le vine, știu care-i treaba și nu se supără... E împotriva legilor lui Dumnezeu să ai harem? Păi de ce-ar conta, că doar nici incestul nu e văzut la loc de cinste de Biserică?
Dacă de Dumnezeu ministrul Predoiu parcă s-ar teme, parcă nu, UE nu-l sperie nici cît negru sub unghie. Așa că taie cu spor pedepsele pentru corupți, indirect modificînd și termenele de prescripție, ba mai zăpăcește așa de tare definiția funcționarului, că se iau pînă și judecătorii cu mîinile de cap! Sigur o astfel de abordare se înscrie în atît de des enunțata dorință a președintelui Traian Băsescu și a credinciosului său supus, premierul Emil Boc, de a pune corupția cu botul pe labe. Cum vor mai tremura acum funcționarii șpăgari și mafioții obraznici, cum își vor mai plînge în pumni și se vor face oameni cinstiți! Apropo de locatarul de la Cotroceni, nu l-am văzut să iasă la rampă și să spumege împotriva acestei mîini nesperate de ajutor pe care o primește hidra corupției măcar pe un sfert din cît a tunat și a fulgerat la adresa refuzului judecătorilor de a aresta diverși infractori.
De fiecare dată cînd a venit vorba de blîndețea suprinzătoare a proiectului de Cod penal, ministrul Predoiu a apelat la variațiuni pe aceleași teme: instanțele tot dau pedepse mici, iar anii mulți de închisoare nu descurajează criminalitatea. Oricum, recidiviștii sînt cei pe care trebuie să-i punem la respect, nu infractorii primari! Primul argument e o încercare destul de perfidă de arunca pisica propriei decizii în curtea altuia, în vreme ce restul mi se pare ilogic. Nu văd cum îi va încuraja pe români să rămînă cinstiți gîndul că se pot alege doar un fel de pălmuță la funduleț. Și, dacă tot au fost judecătorii blînzi, adică au făcut exact ce îi place dlui Predoiu, de ce colcăie țara de hoți și șpăgari?
Încurcate sînt însă căile codurilor, mai ales cînd la guvernare se află două partide, fiecare cu oamenii și, mai ales, dosarele sale. Schimbăm cu spor, dar asta nu înseamnă că va fi și mai bine. Numai să bifăm (și) la UE că am făcut, să rezolvăm niște problemuțe ale unor oameni de la noi și de la voi... Da, codul ăsta al dlui Predoiu e o superbă lecție de ipocrizie. Una de-a dreptul penală.