| |
21-07-2005
Remedii pentru bolnavii de hepatită acută virală
Hepatita acută virală reprezintă una dintre cele mai grave probleme de sănătate publică pe plan mondial, morbiditatea prin această boală fiind dintre cele mai mari și într-o ascensiune continuă. Gravitatea bolii constă în potențialul ei ridicat de cronicizare. Ea este responsabilă și de importante consecințe economice provocate de lunga perioadă de spitalizare, capacitatea de muncă a bolnavului fiind mult diminuată, posibilitățile terapeutice de astăzi fiind nesatisfăcătoare în acest sens
Evoluția bolii și efectele produse de acțiunea virusului
Hepatita virală acută este o boală infecțioasă specifică omului, cu leziuni inflamatorii la nivelul ficatului, însoțite sau nu de icter, cu fenomene clinice variate determinate de tipul de virus dar și de felul în care reacționează organismul fiecărui individ în parte. Mai mult studiate sînt două entități clinice și anume hepatita cu virus a și hepatita cu virus B, aceasta din urmă cu evoluție mai severă și cu tendință de cronicizare.
Boala evoluează cu o perioadă preicterică, cu astenie, febră, dureri musculare și articulare, tulburări digestive ca inapetență, greață, dureri epigastrice și abdominale difuze, vărsături, fenomene care fac în această perioadă ca boala să fie mai greu de depistat. La un număr mare de bolnavi, hepatita virală are o evoluție prelungită și, de aceea, este necesar ca toate cazurile de boală să fie urmărite periodic, atît din punct de vedere clinic, cît și de laborator. Aceasta deoarece numeroase cazuri, în special cele de hapatită B și C trec repede spre cronicizare și spre ciroză hepatică.
Agresiunea produsă de virus asupra organismului determină o creștere a tonusului sistemului nervos simpatic, care, la nivelul ficatului, duce la vasoconstricție și la hipotonia veziculei și căilor biliare. Procesul inflamator contribuie și el la îngustarea lumenului capilarelor sanguine. Aceste fenomene vor determina, la nivelul ficatului, scăderea irigației sanguine, cu scăderea aportului de oxigen, fapt ce va duce la scăderea capacității funcționale a celulelor hepatice și la apariția primelor leziuni, reversibile, dacă celulele nu vor fi obligate să rămînă mult timp în această stare de hipoxie (scăderea aportului de oxigen). Altfel, se distrug prin degenerescență și necroză și, cu cît această stare va dura mai mult timp, cu atît un număr mai mare de celule vor fi afectate și distruse.
Anghinarea, păpădia și gențiana
Medicina clasică, alopată, recomandă ca în hepatita acută virală să se administreze cît mai curînd posibil o medicație care să asigure, pînă la încetarea agresiunii virale, atît aportul de oxigen necesar celulelor hepatice, cît și drenajul biliar, pentru asigurarea funcțiilor normale ale celulelor hepatice și prevenirea distrugerii lor în cazul prelungirii stării de hipoxie și stază biliară. Tratamentul hepatitei de orice fel se face numai în spital, avînd la bază medicația corespunzătoare, repausul la pat și regimul alimentar de cruțare alimentară și vitaminizant. După cum ne-a spus dl prof.univ.dr. Constantin Milică, specialist în fitoterapie, medicina clasică poate fi ajutată în acest sens și de plante cu acțiune colagog-coleretică, prin administrarea lor chiar din primele zile de boală: "Eu aș recomanda, în primul rînd, utilizarea remediilor din anghinare, păpădie și gențiană. Anghinarea, pe lîngă proprietățile sale colagog-coleretice, de stimulare și fluidificare a lichidului biliar, intervine în mod direct și asupra celulelor hepatice, pe care le tonifică și le întărește funcția antitoxică. În același timp, anghinarea scade colesterolemia și hiperlipemia, avînd și proprietăți diuretice. Apoi, păpădia este colagog-coleretică, diuretică, depurativă și tonic amară. Ca remediu, se pot amesteca frunze de anghinare și de păpădie în părți egale și se prepară infuzie din 3-4 linguri de amestec la un litru de apă. Se beau cîte 3-4 căni de infuzie, zilnic, înainte de mesele principale".
Se mai poate folosi, spune dl prof. Milică și următoarea formulă: frunze de anghinare (100 g), coada șoricelului (50 g) și sunătoare (20 g). Se amestecă bine și se pun 3-4 linguri de amestec la un litru de apă. Se prepară sub formă de infuzie și se beau cîte 3-4 căni/zi: "Coada șoricelului are acțiune antiinflamatoare, coleretică (fluidifică bila, ușurînd eliminarea ei), diuretică (mărește cantitatea de urină eliminată din organism), dar și stomahică (favorizează digestia) și antispasmodică (diminuează contracțiile mușchilor organelor interne). Sunătoarea este coleretică, depurativă (ajută la eliminarea toxinelor), vasodilatatoare și cu proprietăți antibiotice. Ambele plante au și acțiune asupra celulelor hepatice, favorizînd refacerea lor".
Ceai complex din amestec de plante
Cu rezultate foarte bune în terapia hepatitei acute virale, dl Milică spune că "se poate folosi și un decoct (fiertură) din amestec de rostopască (1 parte), frunze de tuia (10 p), isop sau troscot (10 p), coajă de salcie (5 p), măceșe (10 p, mărunțite), fructe de ienupăr (10 p, rîșnite), fructe de cătină albă (15 p, rîșnite), mătase de porumb (5 p), flori de sulfină (5 p), fructe de armurariu (40 p, rîșnite), scoarță de dracilă (40 p), trei-frați-pătați (5 p), turiță mare (5 p) și argințică de pădure (10 p, Chrysosplenium alternifolium)". Se face decoct 3-4 la sută (3-4 g/100 ml apă) și se beau 1-2 l/zi, 2-3 săptămîni pe lună.
Silimarină din fructe de armurariu
Un aspect interesant prezentat de dl prof. Milică este în privința fructelor de armurariu: "Acestea pot înlocui este chiar indicat ca medicii să facă acest lucru silimarina (substanță extrasă industrial din fructele de armurariu) indispensabilă în tratamentul hepatitei". Pentru aceasta, dl Milică recomandă utilizarea pulberii de armurariu. Se ia o linguriță rasă de pulbere amestecată cu puțină apă, în locul fiecărui comprimat de silimarină. De reținut că, în orice formulă terapeutică, armurariul se asociază cu hipotensive (isop sau troscot) și cu anticolitice (coada șoricelului). (C.Iacob)
|
|
|