"România! Te pup." a fost inițial o piesă de zece minute scrisă în cadrul workshop-ului Cum să scrii ceva nou, care a avut loc în Bistrița si Colibița în 2004, workshop coordonat de regizorul american Roberta Levitow și profesorul Nicolae Mandea, producător Societatea de Concerte Bistrița. Prima reprezentație a piesei a avut loc în noiembrie 2006 la 59E59 Theatre în New York în regia lui Kaipo Schwab, spectacolul fiind produs de Play Company New York. În 2009, regizorul David Schwartz a propus piesa Teatrului Național din Iași, iar în această toamnă a intrat în selecția celei de-a XIX-a ediții a Festivalului Național de Teatru (FNT) 2009, desfășurat în prima parte a lunii noiembrie, la București, la secțiunea "Debut în FNT". În urma succesului de care s-a bucurat, spectacolul a fost invitat în mai multe orașe din țară.
Spectatorul nu știe, înainte ca piesa să înceapă, dacă formula din titlu este una de salut, de reverență "cool" sau doar o simplă ironie. La sfîrșitul spectacolului, însă, titlul se clarifică: e o formulă de adio.
Tandemului autor-regizor, format din Bogdan Georgescu și David Schwartz, i se alătură scenograful Adrian Cristea și o trupă din care fac parte consacrații Georgeta Burdujan și Teodor Corban, precum și studenți sau proaspăt absolvenți: Andreea Boboc, Clement Alexandru Arnautu, Florin Caracala, Biatrice Cozmolici, Mirela Nistor, Vlad Volf. Împreună realizează tabloul unei Românii... ca-n tren. O poveste coborîtă din realitatea imediată, cu o pensionară care visează să plece la nepoatele din Germania (întruchipată în spectacolul Naționalului ieșean de Georgeta Burdujan), un om al muncii (Teodor Corban), frustrat că nu are unde să muncească și că este întreținut de nevasta plecată la muncă în Italia, sau o tînără aflată la granița dintre normalitate și nebunie (Andreea Boboc), care își repetă mereu că totul o să fie bine, în timp ce își face bagajele pentru Statele Unite ale Americii.
Fondul sonor poartă amprenta lui Bogdan Burlăcianu, de la "Fără Zahăr" și este o sumă de zgomote... melodioase, obținute în cea mai mare parte din întîlnirea ustensilelor de bucătărie. Banchetele de tren au mirosul lor, de zeci de ani, la atmosfera îmbîcsită contribuind și călătorii. Aici intervine "nebunia", partea senzorială a piesei: ventilatoarele răspîndesc în aer parfumuri ieftine, izuri de ceapă și paté de ficat de porc. Pe acest fond olfactiv, povestea se construiește pînă la deznodămînt - unul stupid, nedrept, în care și cine cîștigă nu face altceva decît să ia o mare... țeapă.
"N-am crezut, la lectura textului, că piesa asta va stîrni atîtea valuri. Nu știu să fi stîrnit valuri în Iași, dar la București totul a fost copleșitor pentru noi. Spectatorii aplaudau în picioare, tropăiau. Și erau printre ei oameni care mănîncă teatru pe pîine - colegi actori, critici. Cele două reprezentații s-au jucat cu sala arhiplină, iar aplauzele s-au prelungit minute în șir...", ne-a spus actrița Georgeta Burdujan.
La Iași, fiecare dintre reprezentațiile de pînă acum - piesa a intrat pe afiș în aprilie 2009 - a avut un public eminamente tînăr, însă aici a fost primit ca un spectacol bun și atît.
"Publicul de la Iași este mai pretențios. În afară de faptul că sîntem moldoveni, pentru că intră în calcul și latura acesta!, sîntem conservatori, sîntem așezați... Iașul e un oraș mai pașnic și, recunosc, îl iubesc de o sută de ori mai mult decît Bucureștiul. Poate că spectatorul nostru așteaptă altceva. Mai bine, mai frumos, nu știu exact", mărturisește dna Burdujan, care admite că "România! Te pup." aduce în scenă toate angoasele ultimilor 20 de ani: "Lucrurile au devenit aproape imposibile, de foarte multe ori ai senzația că nu mai ieși din zona de tranziție și că ți se termină, într-o oarecare măsură, și viața. Studenții care joacă în acest spectacol poate că au perceput altfel, poate că lor li s-au părut interesante poveștile acestea de viață. Am o reverență în fața actorilor tineri, care au muncit foarte mult pentru acest spectacol".
În viziunea Georgetei Burdujan, "teatrul trebuie să provoace emoție, gînd, un semn de întrebare, o dorință de oricare ar fi ea, dar să provoace. "Acesta este un spectacol senzorial foarte puternic: o lume mică, meschină. Există însă o graniță, cînd lucrurile devin extrem de cotidiene și spectatorii se întreabă unde e minunea aceea numită teatru", apreciază actrița, pe care o mai puteți vedea, la Naționalul ieșean, în "Uciderea lui Gonzago" sau în "Made in Est"...
"Ne-am dus puțin cu inima strînsă la București. Nu eram convinși că este un spectacol aparte. Dar am avut parte de reacții surprinzător de entuziasmate, chiar și din partea unor cronicărese de teatru altfel foarte reținute. Spectacolul a plăcut foarte tare acolo și poate asta se explică și prin faptul că publicul de festival este altul decît cel de la reprezentațiile obișnuite. Între timp a început să-mi placă și mie piesa. S-a mai așezat, așa, ca vinul, și-a căpătat turațiile lui", ne-a mărturisit Teodor Corban.
Cît despre găselnița cu mirosul... "Mi se pare potrivită pentru genul acesta de spectacol. E foarte modern și foarte îndrăzneț, nu se practică des, deși eu am văzut spectacole futuriste și în anii '70", rememorează dl Corban. Cea mai recentă piesă în care îl puteți vedea pe deja celebrul actor din filmele lui Cristian Mungiu și ale lui Corneliu Porumboiu este "Biedermann și incendiatorii", în regia lui Felix Alexa. Spectacolul a deschis actuala stagiune și se joacă la Sala "Teatru la Cub".
Gina Popa
