27-09-2005 Printeaza Trimite pe email Trimite pe YM Redimensioneaza {_include:radio.html} BotosaniSolilocvia sau cum ajungem sa vorbim singuri pe strada A vorbi singur pe strada este o boala si are si o denumire pe care multi nu o cunosc – se numeste solilocvie si nu exista om care sa nu fi fost macar o data atins de aceasta boala. Chiar daca nu vor sa recunoasca, unii oameni se trezesc ca vorbesc singuri pe strada, apoi se uita in dreapta si-n stinga jenati ca ar putea fi calificati drept nebuni. Spectrul somajului, grija permanenta pentru ziua de miine, gasirea unui loc de munca si viitorul copiilor sint doar citeva din cauzele care declanseaza aceasta boala. Daca inainte de 1989, un astfel de caz era intilnit rareori, acum sint destul de multe persoane care sufera de solilocvie. "Am ajuns sa vorbesc singura pe strada" La 34 de ani, Maria I., mama a trei copii, toti elevi, cauta de doi ani un loc de munca. "Am ajuns sa vorbesc singura pe strada. Mi se intimpla destul de des, citeodata ma vad si cei din jur. Mi-e rusine, dar nu ma pot controla. Pentru mine este un mod de a ma imbarbata, de a ma elibera de probleme. Umblu de nebuna zi de zi dupa un loc de munca, sa-mi pot creste copilasii. Sotul a murit acum trei ani, nimeni nu vrea sa ma angajeze. Peste tot primesc doar refuzuri, patronii angajeaza doar absolventi sau persoane de peste 45 de ani. Datoriile ma incoltesc si ma tem sa nu-mi pierda casa si sa ramin pe drumuri. Citeodata imi vine sa-mi iau zilele si doar gindul la copii si faptul ca e un pacat in fata lui Dumnezeu ma mai opresc", ne-a spus Maria. Solilocvie Directorul Spitalului de Psihiatrie, dr Nicolae Vlad, ne-a spus ca solilocvia este o boala psihica generata de stres. "A vorbi singur pe strada se numeste solilocvie. Acest simptom apare in mai multe afectiuni psihice cum ar fi psihosindroame deteriorative, demente, oligofrenie, dar este specific schizofreniei. Bolnavul dialogheaza cu sine sau cu alte persoane pe care trairea delirant halucinatorie i le prezinta. Cind vedem un om care vorbeste singur trebuie sa ne punem problema existentei unor tulburari psihice grave", ne-a spus dr Vlad. Necazurile ii aduc pe oameni in aceasta stare, pe care cu greu reusesc sa o depaseasca. "Exista in popor vorba ca omul vorbeste singur la stele atunci cind se afla la ananghie. Se intimpla acest lucru. Oameni obisnuiti suporta stresul de fond al societatii romanesti. Pe acest stres general, vine fiecare cu propriul lui stres. De exemplu, un pilot este stresat ca ar putea avea un accident, un politist ca ar putea fi atacat, un medic ca ar putea esua intr-un demers terapeutic, iar un taran se teme ca ar putea fi prea multe ploi ori seceta sau ar putea sa-i moara animalele. Pina si un hot este stresat de gindul ca ar putea fi prins si pedepsit. Un somer cu copii si fara o perspectiva de a se redresa pe plan material ce ar putea face? Evident ca multitudinea de ginduri ii invadeaza cimpul constiintei si, incercind sa gaseasca o iesire din aceasta situatie, ajunge sa vorbeasca de unul singur", ne-a mai spus dr Vlad. Oamenii care ajung intr-o astfel de situatie ar trebui sa apeleze la un specialist care sa-si ajute sa depaseasca mai usor problemele si sa le redea echilibrul. Daca nu este inlaturata la timp cauza afectiunii, bolnavul poate ajunge la depresii majore si chiar la sinucideri. "Ca atitea ginduri am/Cite zile-s intr-un an!", zice un vechi cintec popular de care a amintit si dr Nicolae Vlad, cerindu-le botosanenilor, si nu numai, sa fie ingaduitori cu cei pe care ar putea sa-i vada murmurind pe strada. Vinovate sint doar necazurile... Diana Florescu