Alegeri responsabilizate

 

Dorian OBREJA

Nu știu cum se vede situația de sus, de la nivelul liderilor celor două partide ale coaliției de guvernare (bănuiala e că deformat de raportările celor de mai jos, conform tradiției), dar ea ar trebui să le dea de gândit și acționat cu maximum de viteză și eficacitate.

Mă refer, desigur, la situația generată de discuțiile și negocierile privind alegerile ce vor urma în acest an. Dacă, până la finele lui 2023, a fost relativ liniște în actul de guvernare și, cel puțin la vârf, cele două formațiuni politice aflate la putere au generat senzația unui monolit, de natură să inspire încredere în stabilitate și predictilitate, 2024 a debutat cu stângul, prin apăsarea dincolo de marginile suportabilității a accelerației privind comasarea sau nu a două ori patru rânduri de alegeri, scopurile declarat - dar departe de a fi reale -  fiind, pe de o parte, realizarea de economii la un buget și așa insuficient, iar pe de altă parte, protejarea cetățenilor votanți de oboseala de a face cărări bătătorite către secțiile electorale, cu prilejul celor nu mai puțin de cinci rânduri de scrutinuri.

O dată cu trecerea vremii din momentul în care au început discuțiile și negocierile, a devenit din ce în ce mai evident că nu interesul general mâna în luptă - nu atât pe viață și pe moarte, cât pe funcții și procente - formațiunile amintite, cât dorința obținerii unor cât mai bune scoruri și câștigarea unor poziții-cheie, precum fotoliul de la Cotroceni. Românii au simțit aceasta și, deși subiectul în sine nu-i interesa foarte mult ( lucru recunoscut și de premier, într-o clipă de sinceritate pe care poate nu ar fi trebuit să o aibă...), el a ajuns să-i agaseze, pe fondul lipsei de acțiune în rezolvarea unor probleme mai presante, ținând de salarii și pensii îndeosebi, pe fondul unei inflații din  ce în ce mai amenințătoare. Ori, când omul este agasat, reacționează/va reacționa. Chiar vizavi de subiectul cu pricina, sau înregistrându-se un absenteism mai mare decât în 2020 (an cu recorduri negative), fie punând ștampila oriunde în altă parte decât în pătrățele rezervate celor pe care îi consideră vinovați.

Ieri era programată o nouă rundă de negocieri între PSD și PNL, cea de a patra în ultima vreme. Mai pe seară, să le priască oamenilor weekendul, dar mai ales ca liberalii să fi  avut timp să se consulte cu eminența cenușie de la Cotroceni, care i-ar fi sfătuit să nu accepte candidat comun la prezidențiale (adică exact ce vor social-democrații), și nici liste comune la parlamentare. Orice s-ar fi întâmplat, nu trebuie nici să ne facem iluzii, nici să fim pesimiști: indiferent dacă alegerile vor fi sau nu comasate, e greu, dacă nu imposibil de crezut că s-ar putea rupe coaliția, ceea ce ar duce avea urmări cu adevărat grave. Niciunul din cele două partide nu poate fi bănuit de tendințe suicidare.

Dacă ieri nu ar fi fost să se întâmple nimic și încă nu era motiv de panică: modificări legislative ce să poată permite comasarea sunt posibile până pe 11 martie, deci încă nu au intrat zilele în sac. Mai important decât comasarea alegerilor (care se face și în alte țări din UE) mi se pare a fi responsabilizarea lor, în raport cu decidenții, care ar putea, în acest fel, să ofere un exemplu de urmat și electoratului. Altfel, prețul plătit ar putea fi  foarte mare - și nu mă refer la acela al partidelor, ci la al românilor, aflați la o răsruce și care ar trebui să judece și voteze corect, adică pentru interesele lor.