Anul 2024 - austeritate sau belșug în toate?

 Dorian OBREJA

Pentru cei care nu știu, redau, în sinteză, paradoxul măgarului lui Buridan (un filosof francez medieval.

Se spunee că vietatea cu pricina era chinuită, la un moment dat,  concomitent, atât de foame, cât și de sete. În stânga și în dreapta sa, la distanță egală, se aflau ovăz și apă. Foamea și setea fiind de aceeași intensitate, măgarul nu s-a decis cu ce să înceapă și, astfel, de epuizare, a leșinat. 

Desigur, doar cârcotașii ori cei rău intenționați ar putea face o paralelă între această situație, descrisă în urmă cu vreo șapte secole, și cea în care se află, astăzi, politicienii aflați la putere în spațiul mioritic. Paralela ar putea servi, cel mult, ca punct de plecare, pentru că datele esențiale sunt mult diferite. Personajele actuale nu sunt situate într-o poziție la egală distanță de cele ce ar putea îndeplini două dorințe, ci la una aflată între setea Bruxellului de austeritate (transmisă, sub formă de directive, țărilor membre ale UE), și foamea de venituri (belșug, dacă s-ar putea) a electoratului băștinaș, care, la anul, în principiu, ar urma să pună ștampila pe buletinele de vot în patru rânduri. Să recunoaștem, e vorba de o dilemă cu mult mai greu de soluționat, fie și teoretic, decât cea expusă de Buridan; și totuși, ea va trebui să fie rezolvată practic! Un adevărat exercițiu de echilibristică, la mare înălțime și fără plasă de protecție dedesubt...

Au motive oficialii de la Bruxelles să creadă în îndeplinirea cerințelor exprimate și chiar reiterate? Desigur, atâta vreme cât România (pe cale de consecință, și politicienii, mai ales cei aflați la putere) depinde de bani alocați de UE. Au motive simplii cetățeni români - virtual votanți - să spere în creșterea veniturilor, adică salarii & pensii, deci a nivelului de trai  - indicator la care țara noastră s-a plasat, multă vreme, pe ultimul lor între statele comunității europene, abia anul trecut reușind să urce pe locul 14 - dar aceasta e o ascensiune statistică, absolut necesar a se regăsi și în realitate, ceea ce nu prea constatăm, din nefericire...

Personajul ce pare a putea rezolva dilema amintită și a da, în același timp, răspunsurile așteptate/dorite este unul și același cu actualul premier.

Acesta declara, recent, extrem de ferm (și, mai ales, demn de reținut, după o vizită de discuții/negocieri la Bruxelle), în sinteză, că nu va urma nicio perioadă de austeritate, ba chiar vor fi salarii mărite; să sperăm că folosirea termenului de salarii și nu a celuia de salariile, precum și omiterea trimiterii la pensii, despre care se vehicula o majorare în ianuarie, cu cel puțin 16 la sută, sunt întâmplătoare. În completare și pentru deplina edificare, șeful executivului preciza că guvernul își va asuma răspunderea pe măsurile fiscale preconizate până la finele acestei luni, subliniind, demn de reținut, că ”nimeni nu va trece noaptea pe furiș”, în Parlament, respectivul pachet de măsuri.

Până la publicarea versiunii finale a pachetului (la care, în vremea declarației pomenite, încă se mai ”lucra”), se știa despre mărirea unor taxe și impozite (la multinaționale, la bănci, titlurile de stat etc.), creșterea TVA, de la 1 ianuarie, la unele servicii și produse, printre care, atenție, și cele bio; se mai  știa, de asemenea, la păstrarea la 5 la sută a TVA pentru energia termică și la lemnele de foc.

Cât de curând vom afla, deocamdată pe...hârtie, cum se proiectează anul 2024. Apoi, din ianuarie, vom constata, practic...