De ce să plătim noi cum vor ei?

 Dorian OBREJA

În două țări ce pot fi considerate exemple de civilizație, progres și nivel de trai - respectiv Elveția și Austria -, urmează să se desfășoare referendumuri în care, sunt gata să pariez pe orice, majoritatea va decide în favoarea înscrierii în constituțiile țărilor cu pricina a dreptului cetățenilor lor de a putea face plăți cu bani gheață - sau cash, dacă doriți utilizarea unui termen mai la modă. 

În același timp, este util a relua, în sinteză, povestirea guvernatorului Băncii Naționale despre recenta sa experiență din Suedia - o altă țară ce poate fi considerată exemplu de civilizație, progres și nivel de trai. La o anterioară vizită a personajului cu pricina în țara cu pricina, i s-a vorbit de perspectiva unei ”cashless society”, adică, mai pe limba mioritică, a unei societăți fără de bani gheață. Recent, aflându-se din nou în Suedia, guvernatorul a întrebat care este stadiul proiectului amintit. Răspunsul a fost pe cât de neașteptat, pe atât de edificator pentru situația de fapt: ”Proiectul nu mai există”. A fost ”înghețat”. Există milioane de pensionari care vor să plătescă cu bani numerar. Și, acolo, statul se supune dorinței contibuabililor săi! Chiar și președinta Băncii Central Europene, Christine Lagarde,  a declarat, foarte ferm, pe baza datelor existentem că o bună parte din populație preferă plățile în bancnote.

Problema e că ”noi” (a se citi, mai exact, reprezentanții noștri, politicienii) suntem, de foarte multe ori, în afara, ba chiar contra tendințelor înregistrate în state pe care ar trebui să le luăm ca exemplu.

Astfel, după cum informează presa, ”actualul guvern dorește limitarea plăților în numerar”. Motivele invocate? Stoparea, ba chiar stârpirea evaziunii fiscale - ca și cum nu tot guvernanții, indiferent de care s-au perindat la putere - ar fi vinovați că au pierdut controlul acestui fenomen, că nu au capacitatea de a reduce dimensiunile acestuia.

Adevăratele probleme se relevă, însă, atunci când ”conspectăm„ realitatea: scad, destul de mult și rapid, numărul sucursalelor și filialelor bancare (potrivit datelor, în ultimii 15 ani, e vorba de o reducere cu 50 la sută!!!), precum și acela al bancomatelor. Ca să nu mai pomenim de faptul că nu toți românii sunt dețintori de conturi și carduri ori că au abilitatea de a desfășura operațiuni de plăți online.

Și, apropo de Christine Lagarde, iată ce declară și susține intituția condusă de ea, apropo de avantajele reprezentate de deținerea de bani gheață: 1. se asigură libertate și autonomie; 2. reprezintă un mijloc legal de plată; 3. protejează viața privată; 4. are un caracter incluziv (îndeosebi pentru cetățenii vulnerabili din punct de vedere social, precum vârstnicii sau cei cu venituri mici); 4. constituie un ajutor esențial în ținerea evidenței cheltuielilor; 5. este cât se poate de rapid; 6. este cât se poate de sigur; 7. poate reprezenta un mijloc de tezaurizare. Tot atâtea argumente realiste și concrete, de care, din păcate, guvernanții din România par a nu doresc să țină cont. Iar guvernanții ar trebui să țină seama de preferințele populației (mai ales că o parte din ea se va transforma, la anul, în electorat!): potrivit sondajelor, aproape 55 la sută dintre români, cel puțin pentru micile cumpărături zilnice, continuă să aleagă varianta plății cu bani gheață (comparativ cu media europeană, de 41 la sută)...