Controverse după anunțarea celor 15 cuvioși și mărturisitori propuși spre canonizare în 2025. Lipsește menționarea Părintelui ARSENIE BOCA - SFÂNTUL ARDEALULUI, lipsește SFÂNTUL ÎNCHISORILOR. Cum trebuia să sune actul de canonizare a Noilor Sfinți Ro

„Cincisprezece cuvioși și mărturisitori români sunt propuși spre canonizare, iar proclamarea canonizării lor va avea loc anul următor când Biserica Ortodoxă Română aniversează un secol de la recunoașterea statutului de Patriarhie”, informează Basilica.ro.

„Numele lor au fost propuse de sinoade mitropolitane din cuprinsul Patriarhiei Române, iar dosarele sunt în curs de analizare și urmează să fie aprobate de Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române – cu unele excepții, explicate mai jos.”, susține site-ul citat.

Astfel, primii sfinți din calendar a căror viață pământească s-a desfășurat (până) în secolul 21 ar putea fi români, transmite Basilica. Aceștia sunt: Arhim. Sofian Boghiu, Părintele Dumitru Stăniloae, Părintele Dionisie Ignat de la Colciu, Părintele Petroniu Tănase, Arhim. Cleopa Ilie, Ieroschim. Paisie Olaru, Părintele Dometie Manolache, Arhim. Serafim Popescu, Părintele Liviu Galaction Munteanu, Arhimandritul Gherasim Iscu, Protos. Visarion Toia, Protos. Calistrat Bobu, Părintele Ilarion Felea, Preotul mărturisitor Alexandru Baltaga, Protos. Iraclie Flocea.

Ciudățenia care frapează este că lipsește cel care este deja considerat sfânt de români, prin evlavia populară, una dintre condițiile canonizării, respectiv Părintele

Dosarul de canonizare a marelui duhovnic de la Sâmbăta, pătimitor și în lagărele comuniste, a fost depus încă din 2019 și este tergiversat din motive nelămurite. Chiar așa fiind este inexplicabilă nemenționarea acestuia dacă citim chiar și de două ori introducerea în problemă de la Basilica.

Inabilitatea comunicării pare să se fi transmis, ca o boală molipsitoare, de la „secretarul de partid” al Patriarhiei, cum îl consideră adeseori Ion Cristoiu pe Vasile Bănescu.

Corect ar fi fost să se scrie „pe lângă dosarul de canonizare a Sfântului Ardealului - Arsenie Boca, deja depus și analizat dar rămas încă neaprobat, s-au mai depus alte 15 dosare”...

Nu mai discutăm de lipsa unor nume cu însemnătate pentru Ortodoxia lumii, cum sunt, dintre sfinții închisorilor comuniste, mari duhovnici care au luminat pământul românesc în viața lor, înainte și după căderea comunismului, și continuă să o facă din ceruri, ca Părintele Justin Pârvu, Părintele Arsenie Papacioc, Părintele Adrian Făgețeanu, Părintele Daniil - Sandu Tudor, Părintele Ilie Lăcătușu - cu moaște sfinte făcătoare de minuni aflate la vedere, Părintele Constantin Sârbu - descoperit recent cu moaște sfinte, Părintele Dimitrie Bejan, trecut și prin gulagul sovietic, Părintele Constantin Voicescu, Părintele Gheorghe Calciu, cu peste două decenii de încarcerare, cinstit și în America ba chiar și în Alaska, și mulți alții, după cum puteți citi și pe MĂRTURISITORII.RO.

Însăși ideea „rigorii” de impunere a doi „candidați” din fiecare Mitropolie pare cel puțin stranie. Ca și cum sfinții s-au nevoit pe parcele și tot așa trebuie să intre în calendar, ca parlamentarii pe județe. În plus, „regula” limitată și limitantă e încălcată de Mitropolia Clujului, unde IPS Andrei Andreicuț nu a găsit doi sfinți pe „parcela” lui.

Pentru că nu putem să nu observăm că nu există nici o femeie printre numele propose, îi sugerăm Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Andreicuț să o introducă pe Maica Teodosie (Zorica) Lațcu, absolventă a Facultății de Litere din Cluj, mare poetă, traducătoare, intrată în viața monahală la Mănăstirea Vladimirești și condamnată de regimul comunist, cu detenție în temnițele Jilava, Văcărești, Mislea, Miercurea Ciuc, Constanța. Așa cum ar trebui să-i stea alături, ca și în viața pământeană, prietena sa, doamna Aspazia Oțel Petrescu...

Pentru Biserica Națională, care este „Maica Poporului Român”, după cum spune Eminescu, și care o are pe Maica Domnului drept „Icoană Vie”, ca să îl cităm pe Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, lipsa din această listă a unei femei, a unei monahii care a suferit pentru credință, pare o scăpare de neînțeles.

În plus, lipsesc mireni cu viață sfântă care s-au jertfit sau au fost uciși în închisori pentru credința strămoșească și strălucesc ca noi martiri ai Bisericii Ortodoxe Române chiar fără canonizarea formală, cum este, între mulții alții, Valeriu Gafencu - Sfântul Închisorilor.

Dacă nu se „încadrează” în rândurile duhovnicilor cu siguranță aceștia fac parte dintre mărturisitorii ortodocși români ai secolului al XX-lea - după cum a declarat Sfântul Sinod anul 2025, în Patriarhia Română, ca Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române și Anul comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul al XX-lea.

Academicianul, teologul, ziaristul, poetul, „gândiristul” Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu sau Radu Gyr - Poeți ai Închisorilor, cei care au ținut în viață cu versurile lor mii și mii de suflete închise între gratii, nu sunt Mărturisitori?

Filosofii Petre Țuțea și martirul pentru Hristos Mircea Vulcănescu - pe care îl sărbătorim chiar azi la 120 de ani de la naștere și care are cerere de canonizare din 1993! - nu sunt, și ei, Mărturisitori? Trebuie să dăm cuiva socoteală în țara noastră pentru mucenicii neamului românesc?

Ne bucurăm că există măcar unul - Părintele Alexandru Baltaga - dintre Apostolii și Martirii Unirii, românii care au votat pentru Marea Unire (între care s-a aflat și Vasile Gafencu, tatăl Sfântului Închisorilor, de exemplu) și care aproape toți au fost vânați de NKVD în nordul Bucovinei, în Basarabia și la București, arestați, închiși în lagăre și închisori, deportați, exterminați. Dar ar fi meritat să fie mai mulți. Și ei sunt martiri și mărturisitori români ai secolului al XX-lea.

Cu riscul de a fi recatalogați „putiniști” de apărătorul de serviciu al lui Vasile Bănescu, slavul mascat cu „slavă” Vladimir Tismăneanu, semnalăm că Biserica Ortodoxă Rusă a canonizat după 1991 peste 1700 de noi martiri căzuți victime ale bolșevicilor. În temnițele bolșevice din România au fost încarcerați milioane de români dintre care au murit sute de mii în urma regimului satanist de exterminare.

Dar ca să evităm cu o eschivă ștampila proslăvitorului ai cărui genitori au plecat de la centrala NKVD din Hotelul „Lux” de la Moscova și s-au trezit pe tancuri la București zămislindu-și urmașul în „Orașul Stalin” de la poalele Tâmpei pentru a-l proiecta apoi până la Caracas și Washington, vom aminti că până și Biserica Catolică are beatificate și canonizate deja nu mai puțin de 18 persoane în total, din România secolului trecut, aflată sub ocupația comunistă.

Dacă luăm în calcul datele recensământului din 2022 din România, rezultă că la cele 740.000 de catolici declarați, ei au beatificat și canonizat 18, respectiv 0,002%, în timp ce noi, la cei peste 14.000.000 de ortodocși (vreo 2 milioane nu au participat la Referendum, se știe) - doar 16, dacă îl considerăm și pe Arsenie Boca alături de cei 15, respectiv 0,0001%. Deci unul la un milion.

Păi cum vine asta, românii ortodocși majoritari au de 20 de ori mai puțini sfinți în țara lor? De ce numai 15-16? Raportat la ce? Sau... la cine?

Dacă aș fi fost Patriarh... (pot să spun asta, că sunt ziarist și nu risc să iau patru buline negre de la SS) l-aș fi chemat pe George Enache și, în loc să-l pun să bage bețe-n roate Mitropoliei Tomisului - un proiect care ar fi făcut dreptate Istoriei BOR (contestate de un austro-elvețian la editura unui anticreștin) dar și istoriei naționale, plus că ar fi întărit stabilitatea și securitatea națională a unei țări cu un război la granița Dobrogei -, l-aș fi pus să-mi spună câți bieți români au trecut prin experimentul satanist de la Pitești. Apoi, pe istoricul Adrian Petcu să-mi spună câți preoți și călugări, câte femei și câți români au fost uciși în total în urma încarcerărilor din lagărele și închisorile de pe cuprinsul României Mari masacrate și ocupate și din Gulagul sovietic.