Calendar ortodox, 22 iulie. Maria Magdalena, Sfânta uitată a istoriei. De la demonizată la apostol al Apostolilor

 * descoperă povestea cutremurătoare a Mariei Magdalena, femeia din Magdala care a trecut de la posedare demonică la mărturisirea Învierii lui Hristos *află adevărul istoric și spiritual despre una dintre cele mai greșit înțelese figuri ale creștinismului

Într-un colț aproape uitat de lume, pe malul vestic al lacului Ghenizaret, la cinci kilometri de Tiberiada, se afla satul pescăresc Magdala — locul nașterii uneia dintre cele mai enigmatice și controversate figuri ale creștinătății: Maria Magdalena.

De origine nobilă, tânără și înstărită, Maria a dus o viață morală și temătoare de Dumnezeu. Totul până în clipa în care a fost posedată de șapte demoni, o suferință profundă și inexplicabilă care i-a sfâșiat viața. Fără alinare, a aflat că Iisus trecea prin ținutul ei, predicând și săvârșind minuni — moment în care s-a agățat de ultima ei speranță. A fost martoră la înmulțirea pâinilor și a peștilor și, îngenuncheată, i-a cerut Mântuitorului izbăvirea și călăuzirea spre viața veșnică.

Iisus a scos demonii din ea. Din acel moment, Maria Magdalena și-a abandonat întreaga avere și l-a urmat pe Hristos, alături de Apostoli, Maica Domnului și alte femei pioase: Maria lui Cleopa, Ioana, Salomeea și altele. Spre deosebire de mulți dintre discipoli, Maria Magdalena nu L-a părăsit nici când Domnul a fost arestat, judecat și răstignit.

Ea a fost acolo — la Cruce, în fața morții, dar și la mormânt, în zorii Învierii.

Prima Martoră a Învierii
După odihna sabatului, dis-de-dimineață, Maria Magdalena și „cealaltă Marie” s-au îndreptat către mormântul lui Iisus. Acolo, un cutremur și o lumină orbitoare au anunțat schimbarea istoriei omenirii. Un înger le-a spus: "Nu este aici. A înviat!"

Maria a fost prima care L-a văzut pe Hristos înviat. Cu ochii înlăcrimați, fără să înțeleagă pe deplin ce se întâmplă, l-a confundat cu grădinarul. Dar totul s-a schimbat când El i-a rostit numele: „Maria”. Atunci L-a recunoscut. A încercat să-I atingă picioarele, dar Iisus a oprit-o: „Nu mă atinge, căci încă nu m-am suit la Tatăl Meu.”

A devenit astfel „apostola Apostolilor”, vestind Învierea Celui care a biruit moartea.

Din Ierusalim până la Roma: Misiunea Sfântă
După Înălțare și Cincizecime, Maria Magdalena nu s-a retras. Ea a plecat la Roma pentru a cere dreptate împăratului Tiberiu, aducând vestea Învierii cu un ou roșu în mână — simbol al vieții veșnice. Oul s-a colorat în roșu pe loc, potrivit tradiției. Aceasta este originea ouălor roșii de Paști.

În Galia (actuala Franță), a naufragiat împreună cu Sfântul Maxim și alți creștini persecutați, supraviețuind doar prin Harul lui Hristos. A convertit guvernatori păgâni, a înviat prin rugăciune morți și a dus Evanghelia în Egipt, Fenicia și Siria.

La final, s-a retras în Efes, alături de Sfântul Ioan Teologul, unde și-a dat sufletul după o viață de sfințenie. Moaștele sale au fost mutate în anul 899 la Constantinopol, iar mâna ei stângă, nestricată și purtătoare de bună mireasmă, este venerată și astăzi la Mănăstirea Simonos Petra din Muntele Athos.

Mituri, confuzii și adevărul restabilit
Occidentul a confundat-o cu femeia păcătoasă care a uns picioarele lui Iisus sau cu Maria, sora lui Lazăr. Dar această confuzie, propagată de Papa Grigorie cel Mare, nu are temei biblic și este respinsă de Sfinții Părinți Răsăriteni. Maria Magdalena nu a fost o desfrânată. A fost o femeie eliberată, transformată și devotată — o martiră a speranței și curajului.

Maria Magdalena nu a fost „femeia pierdută” din predicile medievale, ci o coloană a Bisericii primare. A fost prima care a văzut Lumina Învierii și a răspândit-o până la marginile lumii cunoscute.

Este timpul să i se redea locul cuvenit în istorie: Sfânta care a rupt tăcerea, a sfidat prejudecățile și a iubit pe Hristos până la capăt.