Între praf și haine ieftine, Iașul e prins în capcana consumului

 * în timp ce orașul se sufocă într-un aer încărcat de particule toxice, rafturile magazinelor de fast-fashion se golesc și se umplu cu o viteză amețitoare * două realități aparent paralele, dar unite de același mecanism al excesului și al nepăsării: poluarea și moda ieftină

Orașul care a dat țării generații de intelectuali și care poartă cu mândrie titlul de capitală culturală a Moldovei a ajuns, în 2025, pe lista neagră a așezărilor poluate. Stațiile de monitorizare a calității aerului semnalează constant depășiri ale valorilor de referință pentru particulele în suspensie, PM2,5 și PM10. Potrivit datelor Agenției Europene de Mediu, Iașul a înregistrat în ultimele luni zeci de zile cu niveluri peste limita admisă, ceea ce înseamnă că fiecare inspirație pe străzile aglomerate devine un act de auto-otrăvire. Cifrele sunt greu de ignorat: aproximativ 40% din poluarea cu PM10 provine din construcții, asfaltări și demolări; 30% din arderea lemnului și a altor combustibili pentru încălzirea locuințelor; 22% din traficul rutier. În cazul particulelor ultrafine, PM2,5, încălzirea și gătitul generează peste jumătate din poluare, iar traficul rutier aproape o treime. Rezultatul este un cocktail letal care afectează plămânii, inima și chiar dezvoltarea cognitivă a copiilor.

Dar în timp ce aerul devine imposibil de respirat, consumul pare să respire mai puternic ca oricând. Mall-urile Iașului sunt pline de colecții noi la fiecare câteva săptămâni, iar cumpărătorii se înghesuie să profite de reduceri, promoții și trenduri care se schimbă mai repede decât anotimpurile. Fast-fashionul a devenit un simbol al unei epoci în care „ieftin” nu mai înseamnă economie, ci risipă mascată. Industria globală a modei produce anual în jur de 100 de miliarde de articole de îmbrăcăminte, dintre care aproximativ 92 de milioane de tone ajung la gunoi. Este o cifră monstruoasă, echivalentă cu un camion de textile aruncat la fiecare secundă. Impactul? Zece procente din emisiile globale de carbon provin din această industrie, iar consumul de apă este uriaș: pentru un singur tricou de bumbac sunt necesari până la 2700 de litri de apă.

Legătura dintre aerul irespirabil și tricoul „la modă”

Ceea ce nu vedem atunci când cumpărăm un hanorac la reducere este lanțul de consecințe: fabrici din Asia care funcționează pe cărbune, râuri otrăvite cu substanțe de vopsire, microplastice care ajung în sol și în organism, tone de deșeuri textile care nu se degradează nici după zeci de ani. În Iași, hainele cumpărate azi devin adesea cârpe mâine și gunoaie poimâine, alimentând o spirală a poluării la fel de nocivă ca gazele eliminate de mașini sau centralele pe lemn.

Legătura dintre aerul irespirabil și tricoul „la modă” este directă: ambele sunt produsul unui model de viață construit pe consum rapid, lipsă de responsabilitate și ignorarea efectelor pe termen lung. Plătim un preț mic la casă, dar costul real se regăsește în facturile medicale, în incapacitatea copiilor noștri de a se juca sub un cer curat, în imaginea unui oraș sufocat de praf și înecat în textile de unică folosință.

În Iași, paradoxul e cu atât mai dureros cu cât vorbim despre un centru universitar și cultural care ar trebui să fie laboratorul viitorului, nu exemplu de nepăsare colectivă. „Dacă aici nu se pot schimba obiceiurile, atunci unde? Avem nevoie de politici urbane ferme care să reducă traficul, să reglementeze șantierele, să extindă spațiile verzi, dar și de o schimbare a mentalităților la nivel individual. Alegerea unei haine durabile, refolosirea, cumpărăturile responsabile nu sunt doar gesturi ecologice, ci forme de rezistență împotriva unei economii toxice”, a spus Irina Iancu, activist de mediu.

Dacă nu rupem acest cerc acum, viitorul arată sumbru: un oraș cu reputație culturală, dar cu plămâni distruși; cu mall-uri strălucitoare, dar cu aer irespirabil; cu colecții de haine noi, dar cu oameni tot mai bolnavi. Smogul și fast-fashionul nu sunt simple probleme izolate, ci doi frați toxici care se hrănesc unul din altul și care, împreună, subminează sănătatea, economia și identitatea unui oraș întreg.

Clara DIMA