Canonizare istorică la Sihăstria. Paisie Olaru și Cleopa Ilie, sfinți ai Moldovei, primiți la cinstea altarelor

 * pe 7 august 2025, la Mănăstirea Sihăstria (Neamț), va fi proclamată oficial canonizarea Părinților Paisie Olaru și Cleopa Ilie * evenimentul, organizat sub binecuvântarea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, marchează recunoașterea oficială a celor doi mari duhovnici ca sfinți ai Moldovei

În inima Moldovei, acolo unde pădurile Neamțului își lasă frunza să cadă ca o rugăciune și clopotele mănăstirilor străvechi se aud până în adâncul văilor, două nume se ridică, în aceeași zi, la cinstea altarelor. Pe 7 august 2025, Mănăstirea Sihăstria nu va fi doar un loc de pelerinaj, ci o poartă între timp și veșnicie, între memoria vie a credincioșilor și recunoașterea oficială a Bisericii.

Cei care vor ajunge la Sihăstria nu vor păși doar în curtea unei mănăstiri, ci în mijlocul unei pagini de istorie scrisă sub ochii lor. Sub binecuvântarea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, aici va fi proclamată canonizarea a doi dintre cei mai iubiți duhovnici ai secolului XX – Părintele Paisie Olaru și Părintele Cleopa Ilie.

Ceremonia va începe în zori, când cețurile se vor ridica peste dealurile Neamțului și dangătul clopotului mare va chema obștea și pelerinii la rugăciune. Acatistul, Ceasurile și Sfânta Liturghie vor deschide drumul spre momentul solemn al citirii actului de canonizare, în urma hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Apoi, moaștele celor doi sfinți vor fi așezate spre închinare, iar biserica se va umple de miros de tămâie, de lumina lumânărilor și de lacrimi tăcute.

Părintele Paisie Olaru (1897–1990) a rămas pentru credincioși icoana vie a blândeții. Chipul său senin și cuvintele spuse rar, cu grijă, mângâiau sufletele celor care îi căutau sfatul. La Schitul Sihla, unde și-a petrecut ultimii ani, tăcerea sa vorbea mai mult decât orice predică.

Părintele Cleopa Ilie (1912–1998) a fost, în schimb, vocea tunătoare a Moldovei ortodoxe, un stareț care știa să ridice inimile, dar și să le întărească în vremuri de prigoană. În anii grei ai comunismului, predicile sale erau nu doar lecții de teologie, ci și acte de curaj. Ucenicii lui duc și astăzi mai departe focul credinței pe care el l-a ținut aprins.

Această canonizare nu este doar un act solemn, ci un arc peste timp. Ea leagă sfinții Moldovei de odinioară de cei pe care i-am cunoscut în viață, i-am ascultat, i-am văzut mergând prin curțile mănăstirilor și i-am simțit aproape. Pe 7 august, Neamțul și Iașul vor respira la unison aceeași rugăciune, iar Sihăstria va rămâne de acum înainte nu doar loc de liniște monahală, ci și altar viu al celor doi sfinți.

Și poate că, atunci când dangătul clopotelor va răsuna peste pădurile înalte, cei prezenți vor înțelege că sfințenia nu se naște departe de noi, ci crește în tăcere, printre oameni, pentru ca într-o zi să fie așezată acolo unde îi este locul – în inimile credincioșilor și în calendarul Bisericii.

Maura ANGHEL