Sfântul Fanurie, povestea cutremurătoare a unui sfânt al descoperirilor și al iertării

*  27 august este ziua în care Biserica Ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Fanurie, un sfânt al cărui nume înseamnă „cel ce arată” * povestea sa, redată prin tradiție și scrieri vechi, este una de o intensitate dramatică, în care durerea, pocăința și minunile se împletesc până la jertfa finală

Viața Sfântului Fanurie este marcată de contrastul dintre decăderea propriei mame și înălțarea lui spirituală. Originar din insula Rodos, Grecia, Fanurie provenea dintr-o familie numeroasă, fiind fratele cel mare dintre doisprezece copii. După moartea tatălui, mama lui alunecă într-o viață de desfrâu, cântând și jucând prin locuri rușinoase, fapt care îl rănește adânc pe tânărul Fanurie. Incapabil să accepte această rușine, el părăsește cetatea și se retrage în pustie.

Acolo primește botezul și trăiește în aspră nevoință, hrănindu-se o dată la trei zile. Prin post și rugăciune, primește darul facerii de minuni: îi tămăduiește pe orbi și pe surzi, îi botează și îi îndrumă pe calea credinței. Totuși, oamenii răuvoitori îi întorc spatele, acuzându-l că minunile sale ar fi lucrări diavolești.

Părăsește cetatea și ajunge în Egipt, unde săvârșește o minune uluitoare: o învie pe fiica regelui. În urma acestui miracol, împăratul și curtea lui primesc botezul. Însă bucuria nu durează mult. Vrăjitorii Egiptului, invidioși și răzvrătiți, îl prind și îl supun la chinuri inimaginabile: i se taie mâinile, picioarele, urechile, i se smulg dinții și este lovit cu pietre. În cele din urmă, capul îi este retezat, iar sângele lui pecetluiește credința în Hristos.

Trec secole până când moaștele sale ies la lumină. În jurul anului 1500, câțiva păstori găsesc într-o peșteră osemintele Sfântului Fanurie, alături de o piele de animal pe care era scrisă viața lui. Descoperirea devine un semn, o aducere aminte că jertfa nu rămâne ascunsă.

Tradiția spune că, în ziua prăznuirii sale, credincioșii împart turte săracilor, amintind de rugăciunea neîncetată a Sfântului pentru sufletul mamei sale păcătoase. Acest gest de milostenie este mai mult decât un ritual: este o lecție despre puterea iertării și despre cum dragostea poate trece dincolo de păcat și moarte.

Astăzi, numele lui Fanurie, care în greacă înseamnă „cel ce arată”, îl face să fie recunoscut ca protector al celor care și-au pierdut lucrurile sau drumul. El este sfântul care arată calea, în vremuri de rătăcire și îndoială.

Sfântul Fanurie, cinstit pe 27 august, rămâne o figură de foc a credinței ortodoxe: ascet, făcător de minuni, mucenic, dar mai ales un simbol al iertării pentru păcatele celor dragi. Povestea lui nu este doar o filă de hagiografie, ci o chemare actuală la pocăință, rugăciune și redescoperirea propriei căi. 

Clara DIMA