Anul 2023 va schimba istoria omenirii: India va lua fața Chinei

India va deveni cea mai populată ţară din lume în 2023, în condiţiile în care China trece acum printr-o criză demografică. „Coroniţa” în sine nu are cine ştie ce valoare, dar este un semnal al lucrurilor care contează, scrie „The Economist” într-un articol intitulat „Un elefant mai gras, un dragon mai suplu” publicat în ediţia dedicată tendinţelor din noul an.

China a fost cea mai populată ţară din lume timp de sute de ani. În 1750, se estimează că avea o populaţie de 225 de milioane de locuitori, mai mult de un sfert din totalul mondial. India, care pe atunci nu era o ţară unificată din punct de vedere politic, avea aproximativ 200 de milioane de locuitori, ceea ce o situa pe locul al doilea. În 2023 va prelua coroana. ONU estimează că populaţia Indiei o va depăşi pe cea a Chinei la 14 aprilie. Se estimează că populaţia Indiei va fi de 1.425.775.850 de locuitori în ziua următoare.

Faptul că India nu are un loc permanent în Consiliul de Securitate al ONU, în timp ce China îl are, va ajunge să pară mai mult o anomalie.

Deşi economia Chinei este de aproape şase ori mai mare, populaţia în creştere a Indiei o va ajuta să o ajungă din urmă. Se preconizează că India va asigura mai mult de o şesime din creşterea populaţiei mondiale de vârstă activă (15-64 de ani) în perioada cuprinsă între prezent şi 2050. Populaţia Chinei, în schimb, este pregătită pentru un declin abrupt. Numărul chinezilor de vârstă activă a atins un nivel maxim în urmă cu un deceniu. Până în 2050, vârsta medie a ţării va fi de 51 de ani, cu 12 ani mai mult decât în prezent. O Chină mai îmbătrânită va trebui să muncească mai mult pentru a-şi menţine influenţa politică şi economică, scrie „The Economist”.

Ambele ţări au luat măsuri draconice în secolul al XX-lea pentru a limita creşterea populaţiei lor. Foametea din 1959-61, cauzată de "marele salt înainte" al Chinei, a fost un factor important în convingerea Partidului Comunist de necesitatea de a limita creşterea populaţiei. Un deceniu mai târziu, China a lansat o campanie "mai târziu, mai mult, mai puţin" - căsătorii mai târzii, distanţe mai mari între copii şi mai puţini copii. Aceasta a avut un efect mai mare decât cea mai cunoscută politică, cea a copilului unic, introdusă în 1980, spune Tim Dyson, un demograf britanic. Scăderea fertilităţii, de la mai mult de şase copii pe femeie la sfârşitul anilor 1960 la mai puţin de trei la sfârşitul anilor 1970, a fost cea mai rapidă din istorie pentru orice populaţie mare, precizează expertul.

Dar a dat roade. Miracolul economic al Chinei a fost, în parte, rezultatul creşterii raportului dintre adulţii cu vârstă de muncă şi copii şi bătrâni din anii 1970 până la începutul anilor 2000. Cu mai puţine guri de hrănit, părinţii au putut investi mai mult în fiecare copil decât ar fi făcut-o în alte condiţii. Dar faptul de a avea mai mulţi părinţi decât copii, un avantaj atunci când copiii sunt mici, este un dezavantaj pe măsură ce părinţii îmbătrânesc. Ţara va plăti acum un preţ, pe măsură ce generaţia de boomeri economici se va pensiona şi va deveni dependentă de generaţia mai mică ce o urmează.