Care e floarea care costa cât o casă de lux din Europa ? Acum poate fi cumpărată cu 8 lei firul

Care e floarea care costa cât o casă de lux din Europa ? Dacă acum poate fi achiziționată cu câțiva lei, a existat o perioadă în care cine poseda o asemenea floare însemna că deține o adevărată avere. Case, terenuri și afaceri erau vândute doar pentru a o avea.

 

 

Floarea care costa cât o casă de lux din Europa a decanșat o adevărată manie acum câteva secole printre comercianții și oamenii cu bani din Amsterdam, în Țările de Jos. Acolo, laleaua a devenit un simbol național care s-a păstrat până în ziua de azi, dar acum 300 de ani, prețul unui singur fir echivala cu cel al unei case elegante din cele mai luxoase cartiere ale orașului.

Care e floarea care costa cât o casă de lux din Europa ? Acum poate fi cumpărată cu 8 lei firul
O floare e întotdeauna frumoasă, dar cazul lalelei e unul special. Azi o putem găsi la orice colț de stradă, vândută cu câțiva lei, dar acum trei secole ea valora infinit mai mult.

 

Așa cum mirodeniile, condimentele venite dinspre străfundurile Asiei au cunoscut perioada lor de glorie, în care valorau enorm de mult, fiind destinate și accesibile doar regilor și nobilimii europene, la fel s-a întâmplat și cu laleaua ce ni se pare atât de banală azi.

Aproape jumătate din cele 120 de specii de lalele cunoscute sunt originare din Asia Centrală, deoarece se dezvoltă în veri extrem de calde și ierni aspre și reci. Lalelele erau o emblemă puternică pentru popoarele nomade și un semn binevenit al primăverii.

Poeții persani au celebrat frumusețea lalelei în secolul al XI-lea și, până în secolul al XIV-lea, lalelele sălbatice erau luate și plantate în grădinile palatelor otomane, ea devenind mai întâi simbolul Imperiului Otoman.

Este probabil că ambasadorii și trimișii din Europa de Vest le-au văzut pentru prima dată în aceste grădini.

 

Nu există nici o înregistrare a momentului în care prima lalea a părăsit Asia, dar raritatea și frumusețea ei au dus la o dorință uriașă pentru lalele în Europa secolului al XVII-lea, în special în Franța și, cel mai faimos exemplu, în Olanda.

 

Un câmp cu lalele ar fi însemnat o avere uriașă în Europa primelor decenii ale secolului al XVII-lea - Foto: Pexels (cu rol ilustrativ)

O mare parte din fascinația pentru lalele se datora modului în care acestea se puteau transforma uneori dintr-o floare monocoloră într-o floare înflăcărată în culori contrastante în sezonul următor.

Cererea pentru cele mai frumoase și mai rar întâlnite soiuri de lalele din Olanda a dus la o nebunie cunoscută sub numele de „tulipmania”, adică „mania lalelei”.

 

Coincizând cu Epoca de Aur olandeză - care a durat de la sfârșitul secolului al XVI-lea până la sfârșitul secolului al XVII-lea - această nebunie i-a determinat pe cei bogați să își umple grădinile cu mult râvnitele flori.

La începutul secolului al XVII-lea, artiștii din regiunea europeană cunoscută pe atunci sub numele de Țările de Jos (Țările de Jos, Belgia și Luxemburg) au fost printre primii care au realizat picturi care înfățișau exclusiv flori.

Laleaua, floarea care a declanșat o adevărată manie în Olanda
„Tulipmania” a atins apogeul în Olanda în ianuarie 1637, când cele mai căutate lalele costau mii de guldeni pe bulb.

Mai mult, prețul pentru o singură lalea din soiul rar „Semper Augustus” - cea mai prețioasă varietate, cu petale albe și dungi roșii spectaculoase - a ajuns la 10.000 de guldeni, conform nationaltrust.org.uk.

Această sumă era suficientă pentru a cumpăra o casă de lux în cele mai dorite cartiere din Amsterdam, cele situate de-a lungul canalelor din oraș.

De asemenea,un bulb din același soi de lalea putea costa echivalentul a 10 ani de salariu al unui meșteșugar calificat.

Prețurile au crescut până la niveluri nesustenabile, ceea ce a dus la prăbușirea „tulipomaniei” în câteva luni. Bulbii și-au pierdut valoarea, iar mulți oameni au rămas fără averea investită în flori.

Pe măsură ce, în secolul al XVIII-lea, gusturile în materie de grădinărit s-au schimbat și s-au orientat către peisaje cu un aspect mai natural.

 

Astfel, în Marea Britanie cultivarea lalelelor a fost adoptată de cultivatori cunoscuți sub numele de „florari”. Spre deosebire de sensul modern al cuvântului, acești florari cultivau o anumită floare pentru calitățile sale decorative.

Aceste lalele erau cultivate din semințe și durau până la șapte ani pentru a produce un bulb înflorit.

Lalelele englezești erau clasificate în funcție de culorile lor: „Bybloemens”, în nuanțe de violet și violet pe alb, „Bizarres”, în nuanțe de mahon, cărămiziu sau maro pe galben și „Roses”, în diferite nuanțe de roșu pe crem.

O lalea denumită „breeder” era o lalea cu o culoare uniformă, care nu se desăvârșea încă în modelele căutate, cu formă de flăcări și pene.

Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, lalelele erau atât de populare încât multe orașe aveau o societate specializată în cultivarea și prezentarea florilor.

Popularitatea lalelelor a dăinuit de-a lungul secolelorr, ele rămânând o floare de primăvară preferată în case și grădin