Conflictul dintre evrei și arabi, Israel și palestinieni – Timeline și Hărți

 Actualul război dintre Israel și Hamas reprezintă continuarea unui conflict între arabi și evrei și apoi între Israel și palestinieni ale cărui începuturi pot fi găsite cu circa un secol în urmă. Recursul la istorie, uneori sute și chiar cu mii de ani în urmă este folosit de ambele părți, dar în ultimii 75 de ani au fost adoptate norme juridice internaționale care au încercat să stabilească relațiile israelo – arabo – palestiniene, cu un succes mai degrabă limitat. În continuare prezentăm principalele jaloane ale acestui conflict și principalele documente de drept internațional adoptate în vederea reglementării sale. 

1885 – Termenul „sionism” a fost folosit pentru prima dată de scriitorul vienez Nathan Birnbaum.

1896 – Theodor Herzl, fondatorul mișcării sioniste, face apel la „restaurarea statului evreu”.

1897 – Primul congres sionist are loc la Basel, Elveția, și este fondată prima organizație sionistă.

1915 – Herbert Samuel, membru al cabinetului britanic, solicită anexarea britanică a Palestinei în memorandumul „Viitorul Palestinei”. 

1916 – Marea Britanie și Franța încheie acordul secret Sykes-Picot prin care se împart viitoarele sfere de influență în teritoriile Imperiului Otoman.

1917, 2 noiembrie – Declarația Balfour (după numele ministrului britanic de externe) promite un „cămin național pentru poporul evreu în Palestina”.

1919 – Emirul Feisal prezintă un memorandum la Conferința de pace de la Paris, în care prezintă argumentele în favoarea independenței țărilor arabe. 

1922 – Liga Națiunilor acordă mandat Regatului Unit asupra fostului teritoriu otoman Palestina. Prevederile includ termenii Declarației Balfour, inclusiv un „cămin național evreiesc”.

1933 – Palestinienii se revoltă pe fondul creșterii bruște a imigrației evreiești din cauza persecuțiilor naziste din Germania.

1936/1939 – Rebeliunea arabilor din Palestina împotriva mandatului britanic și a imigrației evreiești.

1937 – Raportul Comisiei Peel din Marea Britanie recunoaște public termenii ireconciliabili ai conflictului și recomandă împărțirea Palestinei.

1939 – Marea Britanie publică o Carte Albă care limitează drastic imigrația evreiască în Palestina mandatară.

1947, februarie Regatul Unit propune să renunțe la rolul său obligatoriu și pune problema Palestinei în fața ONU.

În septembrie, Comitetul special al ONU pentru Palestina (UNSCOP) prezintă un raport Adunării Generale cu planuri de împărțire sau de creare a unui stat federal în Palestina.

Pe 29 noiembrie, Adunarea Generală a ONU adoptă rezoluția 181(II), prin care se solicita împărțirea Palestinei într-un „stat evreu” și un „stat arab” fără nume, cu Ierusalimul sub tutela ONU.

1948, 14 mai – Marea Britanie pune capăt mandatului asupra Palestinei, iar Israelul își declară independența la 15 mai. Imediat cinci state arabe – Egipt, Siria, Iordania, Liban și Irak – lansează un război împotriva noului stat.

1948, decembrie – Adunarea Generală a ONU adoptă rezoluția 194 prin care se cere ca refugiaților să li se permită să se întoarcă, Ierusalimul să fie sub regim internațional, Comisia de Conciliere a ONU pentru Palestina (UNCCP) înlocuiește mediatorul ONU.

1949, mai – Adunarea Generală a ONU adoptă Rezoluția 273 (III) prin care Israelul este admis ca membru al ONU.

Februarie/iulie 1949 – Israelul semnează acorduri de armistițiu cu Egiptul, Iordania, Libanul și Siria. Statul Israel își extinde de la 57% la 78% din suprafața Palestinei mandatare.

1950 – Israelul își mută capitala de la Tel Aviv în partea de vest a Ierusalimului, iar Cisiordania trece oficial sub control iordanian.

1964 – Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP) este fondată la Cairo.

1967, iunie – Războiul de șase zile: Israelul ocupă Cisiordania, inclusiv Ierusalimul de Est, Gaza, Înălțimile Golan și Peninsula Sinai.

În noiembrie, Consiliul de Securitate al ONU adoptă în unanimitate Rezoluția 242 (Pământ pentru pace).

1973 – În urma războiului arabo-israelian din octombrie (Yom Kipur), Consiliul de Securitate al ONU adoptă Rezoluția 338 prin care se solicită încetarea focului, punerea în aplicare a res. 242, negocieri între părți.

Adunarea Generală a ONU și Liga Arabă recunosc OEP ca unic reprezentant legitim al poporului palestinian.

1977, noiembrie – Președintele Egiptului, Anwar el-Sadat, face o vizită surpriză la Ierusalim și se întâlnește cu prim ministrul Israelului, Menachem Begin

1978 – În urma a două săptămâni de negocieri secrete la Camp David (SUA), președintele egiptean și prim-ministrul israelian convin asupra unui cadru pentru pace în Orientul Mijlociu.

1980 – Knesset-ul israelian adoptă așa-numita „Lege fundamentală” privind Ierusalimul, care proclamă că „Ierusalimul, întreg și unit” este capitala Israelului; Consiliul de Securitate și Rezoluția 35/169 E a AG cenzurează această lege.

1981 – Consiliul de Securitate al ONU adoptă rezoluția 497, prin care cere Israelului să renunțe la acțiunea de anexare a Înălțimilor Golan.

1982 – Israelul invadează Libanul cu intenția de a elimina OEP. După o încetare a focului, forțele OEP se retrag în țările vecine.

1987 – Începe prima „Intifada” – revolta palestiniană – în tabăra de refugiați Jabaliya din Fâșia Gaza. Ia naștere mișcarea islamist-extremistă Hamas cu scop declarat distrugerea statului Israel.

1988 – În iulie, Iordania renunță la revendicările asupra Cisiordaniei și recunoaște OEP ca fiind „singurul reprezentant legitim al poporului palestinian”. În noiembrie, în Alger, Consiliul Național Palestinian adoptă declarația de independență a statului Palestina și recunoaște dreptul la existență a Statului Israel.

1991 – Conferința de pace din Orientul Mijlociu de la Madrid reunește toate părțile implicate în conflictul arabo-israelian.

1993 – Israelul și OEP semnează Declarația de principii privind acordurile interimare de autoguvernare, cunoscute și sub numele de acordurile de la Oslo. Mai multe „statute permanente”

1995 – Israelul și OEP semnează Acordul interimar palestiniano-israelian privind Cisiordania și Fâșia Gaza („Oslo II)”.

1996 – Au loc alegeri generale palestiniene. Yasser Arafat este ales președinte al Autorității Palestiniene

1997 – Israelul și OEP semnează Protocolul de la Hebron.

1998 – Israelul și OEP semnează Memorandumul de la Wye River, care constă în măsuri menite să faciliteze punerea în aplicare a acordurilor anterioare.

2000 – În iulie, președintele american Clinton convoacă la Camp David un summit pentru pace în Orientul Mijlociu, care se încheie fără niciun acord.

Vizita lui Ariel Sharon la al-Haram al-Sharif/Muntele Templului, în septembrie 2000, declanșează a doua Intifada palestiniană.

2002 – Consiliul de Securitate al ONU adoptă rezoluția 1397 care afirmă viziunea unei soluții la conflict care să includă două state.

Se înființează Cvartetul, format din ONU, UE, SUA și Rusia, cu mandatul de a contribui la medierea conflictului israeliano-palestinian și de a sprijini dezvoltarea economică și consolidarea instituțiilor palestiniene.

În cadrul unui summit desfășurat la Beirut, Liga Statelor Arabe adoptă Inițiativa arabă de pace.

2003 – Cvartetul publică Foaia de parcurs pentru pace, care este aprobată de Consiliul de Securitate prin Rezoluția 1515.

2004 – Curtea Internațională de Justiție (CIJ) emite un aviz consultativ cu privire la legalitatea construirii unui zid între Teritoriile palestiniene ocupate și Israel.

2005 – Israelul se retrage complet din Fâșia Gaza

2006 – În ianuarie, Hamas câștigă alegerile legislative palestiniene; formează guvernul Autorității Palestiniene. Cvartetul reacționează cu principiile Cvartetului. În iulie, Israelul intră în război cu Hezbollah în Liban.

2007 – Israelul impune o blocadă asupra Fâșiei Gaza după preluarea armată a acesteia de către Hamas.

2008 – Israelul își extinde sancțiunile și sigilează complet Fâșia Gaza. Mai târziu în cursul anului, Israelul lansează Operațiunea Cast Lead, un asalt militar masiv de 22 de zile asupra Fâșiei Gaza.

2012 – În noiembrie, Israelul lansează „Pilonul de apărare”, o operațiune militară de opt zile împotriva Fâșiei Gaza. În cursul aceleiași luni, Adunarea Generală adoptă Rezoluția 67/19 prin care acordă Palestinei statutul de stat observator nemembru al ONU.

2013 – Au loc negocieri directe între Israel și Palestina, în urma unei inițiative a secretarului de stat american John Kerry de a relansa procesul de pace.

2014 – Israelul lansează o operațiune militară pe scară largă cu numele de cod „Protective Edge” în Fâșia Gaza.

2017 – Președintele SUA Donald Trump anunță că Statele Unite vor recunoaște Ierusalimul drept capitală a Israelului.

2018 – Statele Unite își mută ambasada în Israel de la Tel Aviv la Ierusalim.

2020 – Președintele Trump ajută la medierea acordurilor Abraham pentru a normaliza relațiile Israelului cu unele state arabe și propune un plan de pace.

2021 – Hamas lansează un noua atac cu rachete împotriva civililor din Israel, armata israeliană ripostează.

2023, 7 octombrie, Hamas lansează un atac terorist împotriva civililor din sudul Israelului, ucigând peste 1.400 de persoane și luând peste 200 de ostatici. Israelul ripostează masiv, bombardând Gaza și pregătind o acțiune terestră pentru a lichida total Hamas.