Este timpul să punem capăt gândirii nerealiste despre înfrângerea Rusiei | Analiză The Wall Street Journal

Promisiunile oficialilor occidentali de revigorare a propriilor industrii de apărare s-au lovit de blocaje birocratice şi de blocaje în lanţul de aprovizionare. Între timp, sancţiunile şi controalele la export au împiedicat efortul de război al lui Putin mult mai puţin decât se aştepta. Fabricile ruseşti de apărare îşi intensifică producţia, iar fabricile moştenite de la sovietici depăşesc fabricile occidentale când vine vorba de articole foarte necesare, cum ar fi proiectilele de artilerie.

Tehnocraţii responsabili de conducerea economiei ruseşti s-au dovedit a fi rezistenţi, adaptabili şi plini de resurse. Preţurile ridicate ale petrolului, determinate în parte de cooperarea strânsă cu Arabia Saudită, umplu din nou visteria statului. Ucraina, în schimb, depinde în mare măsură de infuziile de bani din Occident, relatează Wall Street Journal.

De asemenea, Putin poate privi cu satisfacţie la bilanţul său în materie de politică externă. Investiţiile sale în relaţiile cheie au dat roade. China şi India au oferit un sprijin important pentru economia rusă prin creşterea importurilor de petrol rusesc şi de alte mărfuri. În loc să se îngrijoreze de pieţele pierdute în Europa de Vest sau de reticenţa Beijingului de a ignora sancţiunile SUA şi UE, Putin a decis că este mai avantajos pe termen scurt să devină pur şi simplu partenerul junior al Chinei în domeniul economic. Mărfurile din China reprezintă aproape 50% din importurile ruseşti, iar companiile energetice de top din Rusia sunt acum dependente de vânzările către China.

Putin nu simte nicio presiune pentru a pune capăt războiului şi nici nu îşi face griji cu privire la capacitatea sa de a-l susţine mai mult sau mai puţin pe termen nelimitat. Pe măsură ce se apropie iarna, armata rusă a organizat propria ofensivă terestră limitată şi cu siguranţă va extinde atacurile cu rachete şi drone asupra oraşelor ucrainene, a centralelor electrice, a siturilor industriale şi a altor infrastructuri critice. Cel puţin, Putin se aşteaptă ca sprijinul american şi european pentru Ucraina să se risipească, ca ucrainenii să se plictisească de teroarea şi distrugerile nesfârşite care le sunt provocate şi ca o combinaţie a celor două să-i permită să dicteze termenii unui acord pentru a pune capăt războiului şi a revendica victoria. Din punctul său de vedere, persoana ideală pentru a pune la cale un astfel de acord este Donald Trump, dacă se va întoarce la Casa Albă în ianuarie 2025.

Liderul rus este pregătit să folosească toate armele pe care le are la dispoziţie pentru a câştiga războiul din Ucraina. Controlul armelor nucleare şi securitatea europeană sunt acum ostatice ale insistenţei Rusiei ca Occidentul să pună capăt sprijinului său pentru Ucraina. Ceea ce a mai rămas din cadrul de control al armelor din epoca Războiului Rece va dispărea complet în 2026 şi există un risc tot mai mare de a se declanşa o cursă imprevizibilă a armelor nucleare în trei direcţii între SUA, Rusia şi China. Putin va folosi fiecare problemă globală şi regională - fie că este vorba de războiul dintre Israel şi Gaza, de securitatea alimentară sau de acţiunea climatică - ca pârghie pentru a câştiga războiul împotriva Ucrainei şi a Occidentului.