Influența Primăverii Arabe în conflictul major din Orientul Mijlociu

Conflictele din Orientul Mijlociu s-au înmulțit odată cu invazia trupelor americane în Irak, aceasta fiind prima piesă dintr-un puzzle terifiant.

SUA și-a motivat acțiunea militară în urma atentatelor din 11 septembrie 2001, ocupând astfel teritoriul Irakului cu trupe. La 9 ani de la începerea războiului, civilii din Orientul Mijlociu au declanșat o serie de revoluții și proteste, intitulată „Primăvară Arabă”.
Politica din Orientul Mijlociu se îndreaptă, cu pași mărunți însă, spre o cooperare între țările din regiune. În vederea îmbunătățirii relațiilor politice între țările din Orientul Mijlociu, principalul obiectiv este încheierea capitolului Primăverii Arabe.
Capitolul este privit de majoritatea experților drept mișcarea care a dus la conflictul major, iar stoparea acestuia ar putea preveni alte conflicte, despre care CasinoAlpha explică amănunțit.

Cum a fost declanșată Primăvara Arabă
Regimul totalitar, corupția, rata mare a șomajului, cât și inflația, i-au făcut pe locuitorii Orientului Mijlociu să se întoarcă împotriva unui sistem corupt, ce încuraja decalajul dintre bogați și sărăci.
De asemenea, invazia trupelor SUA în Irak a dus la o mulțime de acte de violență în rândul civililor, frica fiind un element cheie în declanșarea Primăverii Arabe.
Mișcările de protest au început la sfârșitul anului 2010, fiind stârnite de sinuciderea unui cețățean pe nume Mohamed Bouazizi. După acest eveniment, de la demonstrații anti-guvernamentale, au început adevăratele revoluții.
Mohamed Bouazizi era un simplu vânzător de fructe tunisian, care, în semn de protest față de condițiile oferite de guvern, s-a incendiat.
De la un eveniment izolat, într-o piață, acestă acțiune a luat o semnificație largă foarte rapid în tot Orientul Mijlociu, cu revolte în toate regiunile.

Revoltele din Tunisia și Egipt și-au realizat obiectivul!
La început, protestele violente din țări precum Egipt și Tunisia și-au îndeplinit obiectivul: răsturnarea unui guvern corupt. Astfel, multe state au fost inspirate de acestă mișcare a cetățenilor, însă fără succes.
În majoritatea țărilor din Orientul Mijlociu, forțele de securitate au ripostat cu violență, revoltele de stradă ajungând în scurt timp un câmp de luptă, soldat cu un număr ridicat de morți și răniți.
Jasmine Revolution, declanșată de Mohamed Bouazizi, s-a extins rapid în toată țară. Deși guvernul a început să oprească protestele cu violență și diverse măsuri politice și economice, numărul ridicat de manifestați au reușit să treacă peste forțele de securitate.
Astfel, la 14 ianuarie 2011, președintele Zine al-Abidine Ben Ali demisionează și fuge din țară. În luna octombrie, Tunisia devenea prima țară cu un regim democratic în urma Primăverii Arabe.
Au fost lupte și în Egipt
După succesul din Tunisia, cetățenii Egiptului au organizat protestele de natură similară în data de 25 ianuarie. Evenimentele au avut același curs ca în Jasmine Revolution din Tunisia, acolo unde guvernul nu a reușit să oprească, prin nici o metodă, revoltele.
La câteva zile de la începerea demonstrațiilor, după ce armata egipteană a refuzat să mai lupte, Hosni Mubarak și-a dat demisia.

Influența Primăverii Arabe în conflictul major din Orientul Mijlociu, la 12 ani de la proteste
Au trecut 12 ani de când Primăvară Arabă a luat naștere, iar influența în conflictul major din Orientul Mijlociu este una destul de nesemnificativă.
Revoltele de stradă au adus modeste îmbunătățiri politice, sociale și economice pentru o mică parte a locuitorilor din Orientul Mijlociu. Deși principalul obiectiv al Primăverii Arabe era lupta împotriva unui sistem corupt, grupările teroriste au profitat din plin de actele de violență.
Astfel, deși Primăvară Arabă le-a adus țărilor Tunisia și Egipt mai multă libertate în conflictul major din Orientul Mijlociu, acesta a adus și multe repercusiuni.
O influență negativă pe care Primăvară Arabă a adus-o în conflictul din Orientul Mijlociu a fost, cu siguranță, amploarea jihadismului și a grupărilor teroriste.
În prezent, Orientul Mijlociu renaște din pandemia de COVID, iar cooperarea dintre țările din regiune va fi singura soluție pentru evitarea unui nou conflict major.
Cât despre baza care a stat la nașterea Primăverii Arabe, corupția și drepturile sociale, nu s-au îmbunătățit într-un deceniu de luptă.

Rolul Primăverii Arabe în amploarea jihadismului

Jihadismul a fost mereu o importantă fațetă politică și religioasă în țările arabe, însă Primvară Arabă le-a oferit șansa grupărilor teroriste să își consolideze o forță mult mai puternică.
Astfel, jihadismul a cunoscut o creștere uriasă, tinerii alăturându-se în număr mare acestei mișcări. Pentru mulți, jihadismul a fost o utopie, care, față de revoluții, avea să fie mult mai eficient și rapid. Mișcarea a luat amploare în special în Siria, regiunea fiind în acea perioadă într-o criză de suveranitate și într-un război civil.
Astfel, miscările violente s-au răspândit foarte ușor, permitându-le jihadiștilor să recruteze un număr cât mai ridicat de cetățeni. Astfel, de atunci și până în prezent, violențele politico-religioase au stat la baza multor confruntări violente.
Jihadismul acuză politica din țările respective de îndepărtarea de la religia tradițională, producând tensiuni la nivel economic și social, cât și psihologic.
Situația dificilă și coruptă a guvernelor a lăsat oamenii dezorientați și într-o frică constantă, fiind ușor de manipulat în realizarea de acte de violență, prin diverse ideologii politico-sociale.

Religia nu a putut schimba direcția din Primăvara Arabă
Primăvară Arabă a dus și la o serie de lupte între cetățeni, spre exemplu arabii împotriva kurzilor sau musulmanii împotriva copților, acest aspect fiind influențat de sfera politică, religioasă și politică.
Astfel, multe regiuni au prioritizat supraviețuirea la nivel individual decât ideologiile de unitate și progres social. Deși Primăvară Arabă nu a avut o natură religioasă și nu a avut la bază apărarea tradițiilor, o serie de grupuri religioase au luat parte la revoltele desfășurate în aceste regiune.
Deși mișcările religioase au influențat aceste întâmplări, nu au reușit să schimbe direcția sau să reducă din violențele de stradă. Așadar, nu ne putem exprima opinia despre rolul grupurilor religioase în acest conflict.

Concluzii actuale
Influența Primăverii Arabe în conflictul major din Orientul Mijlociu a fost una ambivalentă, venind cu multe schimbări pozitive pentru cetățeni, însă și cu multe represiuni.
Țări precum Egipt și Tunisia și-au instaurat un sistem democratic, reușind astfel îmbunătățirea și creșterea standardelor de viață, libertății presei și micșorarea corupției la nivel politic.
Totuși, actele de violență ce au stat la baza Primăverii Arabice au favorizat războaiele civile pentru idealuri politico-religioase, iar numărul de morți și răniți este în continuă creștere. De asemenea, jihadismul și grupările teroriste, au prins putere tocmai din prisma acestor revoluții.