Revista presei internaţionale – 17 decembrie

 Tensiunile din Orientul Mijlociu, posibilitatea unei păci în Ucraina și perspectivele Europei pe fondul instabilității interne și externe se regăsesc iarăși printre principalele teme de interes ale presei internaționale.

„Conducătorul de facto al Siriei, Ahmad al-Sharaa, a declarat luni că toate facţiunile înarmate vor fi dizolvate” și „numai armata siriană va putea purta arme”, transmite BBC. Între timp, „administraţia semi-autonomă kurdă din nord-estul Siriei a cerut încetarea luptelor şi începerea unui dialog naţional cuprinzător cu noii conducători de la Damasc”. Noua șefă a diplomației UE, Kaja Kallas, a declarat luni că le-a dispus unor diplomați europeni „să meargă în Siria și să ia contact cu noua conducere”, consemnează agenția italiană ANSA, precizând că și unii actori regionali își vor relua legăturile cu Damascul, mai exact Qatarul își va redeschide marți ambasada, iar Iranul „în curând”. Ziarul turc Milliyet ne lămurește în privința intențiilor altei puteri regionale: „normalizarea Siriei nu va fi ușoară într-un timp scurt. Un lucru e sigur.

Ce se va face în Siria de acum înainte nu se va face fără Turcia. Vizita-surpriză la Damasc a lui Ibrahim Kalin, șeful Serviciului Național de Informații al Turciei (MIT), i-a arătat acest lucru întregii lumi”. Până la clarificarea situației din Siria, există temeri cu privire la un efect de contaminare în vecini. Site-ul israelian Ynet News e îngrijorat în special de Iordania și Cisiordania. Șefii serviciilor secrete israeliene s-au deplasat la Amman pentru a discuta stabilitatea regatului în fața unei potențiale insurecții. Iar Autoritatea Palestiniană se luptă încă de sâmbătă în trei orașe din Cisiordania cu bande palestiniene înarmate, între care și membri ai organizațiilor teroriste Hamas și Jihadul Islamic Palestinian. Autoritatea i-a cerut Israelului să nu intervină militar în ajutorul ei pentru a nu complica situația, însă armata israeliană se teme de un „efect de domino”. Trăgând linie, The Financial Times apreciază că Turcia și Israelul au acționat primele pentru a „profita de căderea regimului Assad”, astfel încât Netanyahu și Erdoğan au intrat într-o competiție pentru a deveni cel mai important conducător de mână forte al regiunii. „Israelul și Turcia au armate puternice. Dar Arabia Saudită, Qatar și Emiratele Arabe Unite sunt cele care dețin artileria grea financiară. Orice curs va decide Riadul să ia, ar putea influența Orientul Mijlociu mult mai profund decât acțiunile lui Erdoğan și Netanyahu”.

Lupta antiteroristă a Israelului e îngreunată de un război propagandistic paralel. „Ministrul de externe israelian Gideon Sa’ar l-a acuzat luni de antisemitism pe premierul irlandez Simon Harris, apărând decizia Israelului de a-și închide ambasada de la Dublin”, informează agenția Reuters. Scandalul se referă la susținerea de către Dublin a unor proceduri anti-israeliene în instanțe internaționale, vizând inclusiv acuzația de „genocid”. „Harris a calificat decizia drept profund regretabilă și a declarat că Irlanda va apăra mereu drepturile omului și dreptul internațional.” Săptămânalul britanic The Spectator îi dă dreptate Israelului, subliniind că „tot ce a ajuns să meargă rău în Irlanda modernă e rezumat de faptul că ea e lăudată de Hamas și criticată de Israel. Irlanda a fost felicitată de acea armată de antisemiți care a comis cel mai grav masacru contra evreilor de după Holocaust, în timp ce patria evreilor care a fost victima acelui asalt barbar i-a întors spatele.

Când primești semne de dragoste de la niște teroriști rasiști și de respingere de la victimele lor înseamnă că a venit momentul introspecției”. Un alt derapaj pe aceeași temă, de data aceasta la organizații internaționale pentru drepturile omului, e semnalat în cotidianul israelian Haaretz de către o fostă responsabilă a ONG-ului Human Rights Watch. Angajați evrei ai filialei din Israel a Amnesty International au adus argumente juridice contra unui raport al organizației care acuză Israelul de genocid în Gaza, drept pentru care Amnesty i-a atacat public, insinuând printre altele că sunt rasiști. Autoarea arată că de fapt întreaga mișcarea de astăzi a drepturilor omului e „tot mai dogmatică”, similară cu McCarthyism-ul anilor ’50 din SUA. Concluzia ei e că nimic bun nu „se poate întâmpla când instituțiile sunt corupte, puterea e lipsită de constrângeri, iar frâiele sunt în mâna ideologiei”.

Cotidianul britanic The Telegraph ne reamintește că „promovarea necontenită a unor date dubioase și distorsionate din surse teroriste” nu poate fi fundația unor opinii obiective. Cercetătorul Andrew Fox a analizat aceste date, constatând că așa-zisul „minister al sănătății” al Hamas își măsluiește considerabil bilanțurile. Bărbații apți de luptă uciși în Gaza sunt trecuți pe hârtie drept femei sau copii, iar decesele naturale sunt puse și ele pe seama armatei israeliene. Cum poate întreaga presă – se întreabă Telegraph – să preia cifrele unei „miliții teroriste teocratice” al cărei unic scop e să-i înfățișeze pe israelieni drept niște „ucigași de copii însetați de sânge”?

În privința conflictului din Ucraina atenția presei s-a deplasat de la operațiunile militare la războiul hibrid purtat de Rusia în toată Europa și la posibilitatea păcii. „UE a aprobat al 15-lea pachet de sancțiuni contra Rusiei”, titrează Rai News, explicând că au fost vizați indivizi, diverse entități și comerțul cu petrol și cu cereale ucrainene furate. Totodată, secretarul general al NATO Mark Rutte îi va primi miercuri pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski la Bruxelles, unde acesta se va întâlni și cu alți demnitari ai statelor NATO, cât și ai UE. Ziarul ungar Magyar Nemzet speculează că „Trump și Orbán ar putea pune capăt războiului dintre Rusia şi Ucraina”, bazându-se însă nu pe ceva concret, ci pe simple declarații politice ale congresmanului republican Mike Waltz, propus de Donald Trump consilier de securitate națională. „Rusia întrerupe comunicațiile mobile și datele de urmărire a navelor în Marea Baltică, punând în pericol navele și aprovizionarea cu energie pentru a testa modul în care vor reacționa puterile occidentale”, a declarat un amiral polonez, citat de Reuters.

„Vorbim de un comportament agresiv al Rusiei. Încearcă să ne perturbe viețile. De asemenea, ne testează pe noi, pe noi ca alianță pentru a vedea cât de departe pot merge”, a afirmat el. Cum răspund europenii când „Putin își intensifică războiul din umbră bazat pe sabotaje, asasinate și dezinformare” aflăm din cotidianul american The Washington Post. „Decidenții occidentali au observat recent o intensificare apreciabilă a campaniei hibride purtate de Kremlin în toată Europa, dar nu reușesc să conceapă contramăsuri care ar putea descuraja agresiunea rusă. Deocamdată s-au concentrat mai mult pe măsuri defensive: schimburi de informații și spionaj mai bune, denunțuri mai ferme la adresa Moscovei și consolidarea infrastructurii.”

Între timp, Europa se confruntă și cu probleme interne. Noul premier numit de președintele francez Emmanuel Macron, François Bayrou, are programate luni și marți consultări cu partidele în încercarea „dificilă” de a forma o mare coaliție, scrie Le Monde. Prioritățile lui sunt bugetul pe 2025 și o înțelegere cu stânga pentru a evita o nouă moțiune de cenzură. Bayrou și-a comparat el însuși sarcina cu o ascensiune pe Himalaia. Euronews precizează că prima lui întâlnire a fost cu Jordan Bardella și Marine Le Pen de la Reuniunea Națională, „de extrema dreaptă”, care promiseseră că nu vor bloca noul guvern înainte de a-i asculta propunerile. Extrema stângă, în schimb, La France Insoumise, a refuzat o consultare cu noul premier. Agenția americană Bloomberg detaliază că Le Pen a plecat cu o părere „mai bună” după întâlnirea cu Bayrou, afirmând că a simțit că a fost „ascultată” cu adevărat.

„Opțiunea de a se întâlni cu Le Pen reflectă influența tot mai mare pe care o are ea după alegerile anticipate din iulie care au împărțit parlamentul în trei grupuri, dintre care nici unul majoritar.” BBC îl consideră pe Bayrou „unul dintre cei mai experimentați politicieni ai Franței”, care „impune mult respect pe tot cuprinsul spectrului politic”, deși nu vede cum va putea evita el „aceleași capcane în care a căzut predecesorul lui, Michel Barnier”. Cotidianul britanic The Guardian sesizează însă că „ecuația parlamentară s-a modificat” de la recenta cădere a cabinetului Bernier. Socialiștii au realizat între timp că simpatizanții lor sunt nemulțumiți de alianța partidului cu extrema stângă, astfel că acum caută să se apropie de Macron. Iar Verzii sunt dispuși la un „pact de neagresiune” cu premierul în schimbul unor concesii procedurale în legislativ. Dacă în Franța situația s-ar putea teoretic debloca, în Germania guvernul tocmai a căzut.

„Cancelarul german Olaf Scholz a pierdut luni votul de încredere în Bundestag”, reține La Libre Belgique. „Scholz îi va cere acum președintelui Frank-Walter Steimeier să dizolve Bundestag-ul pentru a permite convocarea alegerilor anticipate pe 23 februarie.” Portalul european Politico apreciază votul drept „istoric”, ultimul similar având loc în 2005. Verzii, parteneri în guvernul minoritar al lui Scholz, s-au abținut la vot anume pentru a împiedica Alternativa pentru Germania (AfD) de extrema dreaptă să producă o surpriză. O minoritate de parlamentari AfD anunțase că-l va susține pe Scholz, deoarece succesorul lui probabil, creștin-democratul Friedrich Merz, e de așteptat să mărească sprijinul pentru Ucraina. Deutsche Welle preia declarațiile ministrului verde al economiei, Robert Habeck, care a trecut în revistă țările „fără guverne sau cu guverne șubrede: Franța, Belgia, Austria și Olanda”, pentru a evidenția că noul scrutin „nu e o garanție că un nou guvern se va pune în liniște și rapid pe treabă”.

The New York Times observă că guvernul german a căzut în „vremuri periculoase pentru Europa”, „agravând turbulențele politice într-una dintre cele mai puternice economii continentale”. „Războiul din Ucraina s-a intensificat. Președintele ales Donald Trump e pe punctul de a-și prelua funcția, ridicând noi întrebări despre relațiile comerciale și apărarea militară ale Europei. Iar guvernul Franței a căzut luna aceasta. Acum și ce mai mare economie a Europei e în mâinile unui guvern interimar.”