Zona din România unde localnicii se târăsc pe burtă după aur. Aici sunt bulgări uriași de aur: „Sunt filoane de aur masiv”

În inima Munților Metaliferi, la Gurabarza, Barza, Musariu și Ruda, sub pământul acoperit de pădure, se întind zeci de kilometri de galerii miniere, multe dintre ele săpate de mâinile localnicilor acum sute sau chiar mii de ani. De-a lungul secolelor, aurul a fost mai mult decât o resursă pentru moții din Țara Zarandului: a fost o parte din identitatea lor.

După 1990, întreaga industrie auriferă din zona Bradului s-a prăbușit, iar locurile altădată pline de viață au fost lăsate pradă ruinelor. Însă pentru mulți localnici, „febra aurului” nu a dispărut niciodată.

Minele de aur din zona Bradului, cândva sursă de bogăție și tradiție pentru mii de familii, au fost închise după 1990, dar moștenirea lor continuă să atragă curioși, aventurieri și foști mineri. În pădurile Munților Metaliferi, galeriile vechi de secole păstrează urme ale unei industrii aurifere de excepție, astăzi uitate sau vandalizate.

Minele de aur din zona Bradului, cândva sursă de bogăție și tradiție pentru mii de familii, au fost închise după 1990, dar moștenirea lor continuă să atragă curioși, aventurieri și foști mineri. În pădurile Munților Metaliferi, galeriile vechi de secole păstrează urme ale unei industrii aurifere de excepție, astăzi uitate sau vandalizate.

Munții Metaliferi din județul Hunedoara, cunoscuți pentru rezervele lor de aur, au găzduit timp de secole o activitate minieră intensă, cu epicentrul în zona Barza–Musariu, de lângă Brad. După prăbușirea industriei aurifere în anii ’90, sute de kilometri de galerii au fost abandonate, iar vechile așezări miniere s-au transformat în ruine. Totuși, pentru localnici, legătura cu aurul nu s-a pierdut: dincolo de ruine și haldele de steril, continuă să trăiască memoria unei ocupații care a definit identitatea locului.

Minele de la Gurabarza, Barza și Musariu au fost printre cele mai productive din Europa Centrală. În perioada comunistă, regiunea Bradului producea anual peste două tone și jumătate de aur, iar în total, în secolul al XX-lea, au fost extrase peste 200 de tone de aur din subteranele Munților Metaliferi.

După 1990, întreaga industrie auriferă a fost închisă progresiv, în contextul schimbărilor economice și al deciziilor politice. Fostele exploatări au fost considerate nerentabile, iar autoritățile au motivat oprirea activității prin costuri ridicate și resurse epuizate. Însă pentru cei care trăiseră o viață întreagă din minerit, realitatea a fost: comunități destrămate, familii nevoite să plece și o moștenire industrială distrusă sau abandonată.

Multe dintre intrările vechilor mine au fost zidite, dar în zadar. O parte dintre localnici, atrași de legenda filoanelor ascunse, au spart zidurile și au pătruns din nou în subteran, riscându-și viața în tuneluri prăbușite sau inundate. Povestea circulă și astăzi printre foștii mineri: când minele au fost închise, în grabă, unele filoane de aur masiv ar fi fost lăsate neatinse.

Pe lângă importanța economică, zona Barza–Musariu are o valoare istorică remarcabilă. Galeria „Treptele Romane”, care datează din secolul al doilea, este una dintre cele mai vechi mine conservate din România. La capătul ei, pot fi văzute trepte sculptate în piatră de mâna minerilor romani. Galeria este doar o parte dintr-un vast labirint subteran care leagă zeci de galerii și puțuri miniere, săpate de-a lungul secolelor.

În apropiere, la Musariu, în 1947 a fost descoperită o pepită de 53 de kilograme de aur masiv, într-o zonă cu o concentrație excepțională de minereu. Geologul Grigorie Verdeș relata că pepita avea forme spectaculoase, în care puteau fi recunoscute flori, animale și obiecte create de om, „un spectacol oferit de natură” în subteranele aurului.

O parte dintre aceste galerii nu au mai fost zidite. Altele au fost lăsate cu intrările mascate de vegetație sau acoperite provizoriu. În liziera pădurilor pot fi găsite încă puțuri adânci, semnalate doar de indicatoare rudimentare agățate de copaci, ori de aburii care ies din adâncuri. Haldele de steril aurifer părăsite și crucile de piatră ridicate de familii de mineri rămân singurele semne vizibile ale unei lumi dispărute.

Daria Andries actualitate.net