Situație explozivă! Clasarea din Dosarul 10 August, interes sau nepăsare?

Analiză dură: Clasarea din Dosarul 10 August este o invitație la explozie socială. Cine ar fi avut interesul?

După ce procurorii DIICOT au clasat, parțial, dosarul 10 August, s-a creat o situație destul de tensionată în spațiul public. Recentele declarații venite din rândul autorităților nu lasă niciun semn de mulțumire către societatea civilă care dorește o cercetare a dosarului mult mai aprofundată și să fie trași la răspundere vinovații.

Procurorul general, Guvernul Orban, PNL și într-o bună măsură și președintele Iohannis stau, preelectoral, pe o mare bombă. Și probabil că ar fi inspirați să se întrebe cine și de ce a pus-o sub ei, cu un fitil foarte scurt, conform celor de la spotmedia.ro.

Din informațiile mele, procurorul general Gabriela Scutea lucrează cu toate motoarele turate la o soluție privind clasarea DIICOT din Dosarul 10 August.

Nu e treaba ușoară pentru că ordonanța de clasare este foarte stufoasă, are 235 de pagini, și o decizie, indiferent dacă va fi de infirmare a soluției DIICOT sau nu, trebuie să țină la o adică și în instanță, deci trebuie să fie bine fundamentată.

Potrivit mai multor surse independente, procurorul general nu știa despre această clasare până în momentul în care informația a apărut în presă. Întrebarea este dacă procurorul-șef DIICOT, Giorgiana Hosu, știa. Teoretic, sunt două variante, ambele inacceptabile.

Fie știa și a mers pe burtă, eventual parte dintr-un complot, fie chiar nu știa (ceea ce înțeleg că ar susține, deși e greu de crezut) și atunci ar avea o mare problema în interiorul structurii pe care o conduce.

Fapt este că, dincolo de soluția propriu-zisă, clasarea din Dosarul 10 August pare gândită ca să irite la maximum posibil. Și mă refer la felul în care a fost redactată, cu acele metafore agricole, care compară protestatarii cu ”buruieni care trebuie plivite” sau vorbesc despre victime care nu sunt inocente și transmit astfel un mesaj disprețuitor și insultător.

 

Momentul e și el straniu, adică foarte aproape de 10 august, atât de aproape încât o eventuală infirmare să fie chiar contracronometru. Este cu atât mai suspect cu cât ordonanța de clasare este datată 26 iunie, dar a devenit publică abia pe 15 iulie.

Și dacă ordonanța de clasare nu va fi infirmată până pe 10 august, este o invitație la explozie socială, potențată și de insolența lui Viorel Cataramă de a încerca cumva o preluare a simbolului.

 

Cine ar fi avut interesul?
Suspectul de serviciu este politicul, mai precis PNL. Mi s-ar părea la fel de logic ca un topor în propriul cap. De ce să iei decizia în perioada preelectorală, atât de aproape de 10 august și pe tonul insultător de care vorbeam? De ce să fii sinucigaș?

Dacă mergem pe teza politică, nu văd de ce dosarul nu ar fi fost lăsat să zacă în continuare la DIICOT pentru a fi clasat după alegeri, când în afară de înjurături nu se mai putea întâmpla nimic electoral.

Experiența m-a învățat să nu subestimez niciodată contribuția prostiei. Dar de această dată ar trebui să fie foarte multă și foarte mare pentru o asemenea autoflagelare.

Așa că eu aș căuta un răspuns logic în altă parte, pornind de la niște elemente factuale.

Cum a ajuns dosarul la DIICOT? Faptele jandarmilor simpli, dar și ale șefilor Jandarmeriei au fost anchetate un an la Secția Parchetelor Militare (SPM) din PICCJ. Greu, pentru că la conducerea Ministerului de Interne se afla Carmen Dan, deci cooperarea cu Jandarmeria era foarte dificilă.

Iar pe capul conducerii SPM a fost trimisă agresiv Inspecția Judiciară fix pe tema acestui dosar. A fost o hărțuială teribilă, la foc continuu, acțiunea disciplinară a avut 1.000 de pagini și IJ nu s-a lăsat până când nu a primit și infirmarea finală a ICCJ, care a respins acuzațiile la adresa procurorilor Cosneanu și Mihalache.

În aceeași perioadă au încetat mai multe detașări la SPM, ca urmare a modificărilor inițiate de Tudorel Toader, deci numărul procurorilor disponibili a fost redus.

Totuși, procurorii militari au început urmărirea penală împotriva șefilor Jandarmeriei Ionuț Sindile și Sebastian Cucoș, a colonelului Laurențiu Cazan și a comisarului șef Mihai Dan Chirică, pentru abuz în serviciu, purtare abuzivă, fals intelectual, uz de fals.

 

Pe de altă parte, în septembrie 2018, șeful de atunci la Jandarmeriei, Ionuț Sindile, împuternicit de Carmen Dan, a depus la rândul său la DIICOT o plângere pentru tentativă la infracțiunea de acțiuni împotriva ordinii constituționale, mai pe românește tentativă de lovitură de stat.

DIICOT – condus la vremea aceea de jure de Felix Bănilă (numit de Klaus Iohannis la propunerea lui Tudorel Toader) și de facto de Oana Schimdt Hăineală, o preferată a lui Carmen Dan – putea clasa plângerea în câteva zile, fiind evident că nu sunt întrunite elementele constitutive, dar a preferat să o păstreze.

Coincidență sau nu, când a început să se îngroașe gluma la SPM împotriva capilor Jandarmeriei, s-a activat și DIICOT cu presiuni ca procurorii militari să trimită la DIICOT copia întregului dosar necesară pentru anchetarea loviturii de stat. Generalul Cosneanu nu a vrut să permită studierea dosarului pe stilul în care SIIJ își băga nasul în dosarele DNA.

Surse din sistemul judiciar spun că dl Licu a dorit declinarea Dosarului 10 August la DIICOT și a verificat personal ordonanța de declinare, pagină cu pagină, chiar pe măsură ce era redactată.

Când, în sfârșit, declinarea s-a produs, în fața presei, dl Licu a mințit fără să clipească: ”Nu am fost consultat înainte de decizie. Știu ce știți și dvs. S-au constituit două dosare, unul la DIICOT, unul la secția Parchetelor Militare. Cred că o să fac o mică confruntare, dar nu procedurală, ci pur și simplu o confruntare, să mă lămuresc și eu ce s-a întâmplat, pentru că acum aruncăm unii pe alții”.

De ce să fi dorit dl Licu ca dosarul să plece la DIICOT?

Dl Licu nu este doar absolvent al fabricii de diplome Spiru Haret, ci și al Academiei Naționale de informații SRI, unde a studiat siguranța națională, potrivit propriului CV. Din această apropiere de SRI, academică desigur, spun cunoscătorii, și-ar trage dl Licu supraviețuirea mereu la vârful sistemului, dincolo de orice acuzații și scandaluri.

Se zice că șefilor instituțiilor de forță, să zicem SRI, nu le place să vadă în cătușe șefii altor instituții de forță, să zicem Jandarmerie. Dar aceasta este desigur doar o speculație. Așa cum tot o speculație ar putea fi ce se desprinde din ce mi-a spus despre dl Licu un procuror care îl cunoaște bine: ”dacă l-ar urmări cineva, ar vedea că are întâlniri cu Ciolacu și alți politicieni. El negociază cu toată lumea”.

Deși inițial credeau că dosarul le va veni înapoi după câteva luni, adică după ce se va clasa tentativa de lovitură de stat, unii procurorii SPM au înțeles din declarația mincinoasă a dlui Licu că ar putea fi rost de o clasare mai amplă. Și nu s-au înșelat.

De la SPM au plecat la DIICOT 110 volume. S-au întors în grefă, după un an, 114 volume. Deci vreme de un an DIICOT nu a făcut mai nimic. De altfel, protestatari care au depus plângeri spun că nu au fost audiați nici măcar o dată.