O arhimilitarizare de nimic bun prevestitoare

 Dorian OBREJA

O expresie lansată în urmă cu vreun secol și jumătate – „o stafie  bântuie Europa” este, din când în când, resuscitată și utilizată. La data menționată, era vorba de comunism. Acum, avem de a face cu spectrul războiului. Un spectru hrănit cu generozitate de către cei care au interese în continuarea unor conflicte, în accesarea sau prezervarea unor funcții importante, în fabricare și vânzarea de arme.

Exemplu. Acum două zile, începe să circule știrea conform căreia „armata rusă țintește gurile Dunării”, plecând de la imaginea unei hărți („care dezvăluie ambițiile Rusiei”) ce se afla pe un perete, în spatele șefului Statului Major General, Valeri Gherasimov. Oricine privește cu bună-credință harta își dă seama că o asemenea deducție a fost scoasă din pălărie, dintr-o pălărie ucraineană, mai precis....

Dar nu doar spectrul războiului bântuie zilele acestea Europa, ci și un personaj important care îl întreține. Ursula von der Leyden, președinta Comisiei Europene, teoretic, cel mai puternic om de pe bătrânul continent. Nu degeaba în publicația „Politico”, un soi de oficios al UE, a apărut un articol care consemnează ascensiunea ei de la „regină la împărăteasă”. Pentru cei care se întreabă de ce o femeie se implică așa mult în chestiuni militare, aduc aminte că der Leyden a fost, nu mai puțin de 6 ani, ministrul apărării din Germania! Acesta și altele au fost motivele pentru care se spune că Joe Biden ar fi dorit-o șefă la NATO. N-a fost să fie, dar, actualmente, între NATO și UE parcă s-a declanșat o competiție – care contribuie mai mult la înarmare, deși, dintre cele două entități, doar prima are atribuții militare. S-ar zice că der Leyen este geloasă pe Rutte și încearcă să concureze cu el...

La finele săptămânii trecute, la braț cu spectrul războiului, Ursula a bântuit o parte a Europei - Finlanda, țările baltice, Polonia, România și Bulgaria, așa-numitul flanc estic, cu scopul de a demonstra „sprijinul UE pentru statele membre care se confruntă cu provocările legate de granițele comune cu Rusia sau Belarus”. Nici România, nici Bulgaria parcă nu s-ar încadra în principiile de selecție, dar ce mai contează? A fost o vizită care  nu a rezolvat nimic, dar care a vrut să fie o demonstrație de forță și coeziune – mai ales în aceste momente, adică înainte cu o săptămână de a începe, în Belarus, exerciții militare comune între armatele din această țară și cele din Federația Rusă (un exercițiu de acest fel a precedat, acum 4 ani, invazia Ucrainei). Este prevăzut ca, în paralel, în Polonia, să se desfășoare exerciții ale forțelor NATO, cu participarea a cel puțin 34.000 soldați.

Periplul lui der Leyen nu a fost lipsit de surprize. Două – ambele neplăcute – s-au întâmplat în Bulgaria. Mai întâi, avionul în care se afla președinta CE a pierdut semnalul de aterizare,  formulându-se, imediat, suspiciuni de interferență a Rusiei; piloții au fost siliți să aterizeze ca pe vremuri, folosind hărți tipărite...Tot în Bulgaria, vizita la o fabrică de pulberi a fost umbrită de o manifestație de protest față de extinderea producției de muniție și armament. Din fericire, în România a fost liniște: toată lumea e preocupată de austeritate, în toate formele ei.

Vizita a venit să mai bifeze o acțiune. Căci, oricum, cel mai puternic om din Europa nu e nici der Leyen, nici Rutte, ci Armin Papperger, șeful Rheinmetal, producător de armament. Iar chestiunile importante pentru viitor se decid, acum, la Beijing...