"Fiecare dintre noi are puterea de a simți ceea ce vrea să devină"

 * dialog cu psihologul Svetlana Nițoreanu despre manifestare, aliniere și rescrierea subconștientului, blocaje, dorințe autentice și rescrierea destinului

Ce ne ține pe loc chiar și atunci când ne dorim sincer o schimbare? De ce pare că unele vise nu prind niciodată formă, deși muncim, sperăm, afirmăm? În acest dialog profund și revelator, psihologul Svetlana Nițoreanu, specializată în transformarea realității prin lucrul cu subconștientul, emoțiile și corpul, explică tot ce se află, de fapt, dincolo de dorința de schimbare. O discuție sinceră despre fricile noastre invizibile, despre pragul intern al permisiunii și despre cum se rescrie, pas cu pas, o realitate interioară care să devină vizibilă și în afară.

- Care sunt cele mai frecvente blocaje subconștiente pe care le observi la clienții care încearcă să manifeste o schimbare reală în viața lor?
- Cele mai frecvente blocaje subconștiente sunt legate de ceea ce numim „pragul personal de permisiune”. Acesta se manifestă prin convingeri adânc înrădăcinate de tipul: „nu îmi permit...”, „nu merit...”, „nu sunt suficient de bun(ă)...”, „nu sunt suficient de pregătit(ă)”. Aceste convingeri sabotează procesul încă din faza incipientă — chiar din momentul formulării dorinței, etapa esențială a intenției: „EU VREAU”. Practic, dorința este blocată sau abandonată înainte să capete formă, pentru că persoana nu se simte autorizată intern să acționeze.

- Manifestarea este doar despre gândire pozitivă sau implică o muncă emoțională mai profundă?
- Manifestarea nu se rezumă doar la gândire pozitivă. Ea implică, în primul rând, un proces complex de muncă mentală și emoțională profundă. Gândirea pozitivă și credința sunt esențiale — ele creează cadrul energetic necesar pentru a porni la drum — însă, fără să abordăm și blocajele interioare, tiparele subconștiente și emoțiile nerezolvate, „carul” nu se mișcă cu adevărat din loc.
Este nevoie de aliniere între ceea ce gândim, ceea ce simțim și ceea ce credem cu adevărat că merităm sau putem avea.

- Cum recunoști diferența dintre o dorință autentică a sufletului și una generată de frică sau condiționări sociale?
- Dorințele sufletului sunt unice și uneori greu de înțeles pentru ceilalți. Ele vin cu bucurie și un sentiment de aliniere profundă. Dorințele născute din frică sau condiționări par „copiate”, sunt comune, previzibile și caută validare sau siguranță.

- Poate oricine să-și manifeste o realitate diferită sau există și limite impuse de trecut, traume sau mediu?
- În esență, da, oricine își poate manifesta o realitate diferită. Însă trebuie să ținem cont că peste 90% din alegerile noastre sunt influențate de subconștient, unde se află traumele, convingerile limitative și amprentele trecutului. Totuși, avem mereu libertatea de a alege: ne putem lăsa ghidați de vechile tipare sau putem lucra cu noi înșine, pentru a schimba cauza blocajului. Diferența reală se face prin deciziile mici, luate zi de zi.

- Cum se rescrie subconștientul în practică? Ne poți da un exemplu concret din programul tău?
- Subconștientul se rescrie prin repetare conștientă și lucrul cu emoțiile. În programul meu, folosim exerciții de vizualizare și ancorare corporală pentru a schimba convingeri limitative, cum ar fi „nu sunt suficient de bun”. Clienții învață să creeze și să susțină în interior o stare nouă, pozitivă, prin practici zilnice simple.

- Ce rol joacă trupul și emoțiile în procesul de manifestare? Este suficient să „vizualizăm” sau e nevoie de o ancorare fizică?
- Vizualizarea este importantă, dar nu suficientă dacă rămâne doar la nivel mental. Pentru ca manifestarea să devină realitate, este esențial să implicăm și emoțiile, și corpul. Nu putem manifesta ceva ce nu ne putem imagina cu adevărat și nu putem simți emoțional ca fiind deja al nostru. Starea de „posesie”, acel simt că deja trăiesc asta, se experimentează și în corp, prin senzații, respirație, energie. Cu alte cuvinte, trupul este o parte activă a procesului. El confirmă dacă suntem sau nu aliniați cu ceea ce dorim să atragem.

- Cum arată o zi ideală pentru cineva care trăiește conștient, în acord cu sine și cu realitatea pe care o manifestă?
- Poate că nu există „zile perfecte”, dar o zi trăită conștient este, în esență, mai simplă. Se simte ușoară, curge natural, fără luptă interioară sau zbucium.
Este o zi în care ești prezent, aliniat cu tine, și simți cu adevărat că trăiești — nu că doar treci prin viață. E mai puțin despre control și mai mult despre încredere și flux.

-  Care este primul pas pe care îl recomanzi unei persoane care se simte complet blocată, dar care simte că „trebuie să fie mai mult decât atât”?
- Să își permită să fie mai mult decât atât… Problema nu este în Univers, care nu dorește să ne ofere ceva mai abundent, ci în noi — pentru că nu ne permitem să primim toată această abundență!

A consemnat Maura ANGHEL