Profeția Papilor. Ce este, cine a scris-o și ce spune despre ultimul Papă

Profeția Papilor, cunoscută și sub numele de „Profeția lui Malachia”, este un text mistic atribuit Sfântului Malachia, arhiepiscop de Armagh în Irlanda, care a trăit în secolul al XII-lea. Potrivit tradiției, acesta ar fi avut o revelație în care i-au fost arătați toți papii care vor conduce Biserica Catolică, începând cu Celestin al II-lea, ales în anul 1143, și încheindu-se cu un ultim papă, numit simbolic „Petru Romanul” („Petrus Romanus”), care ar urma să conducă Biserica în vremuri de mari necazuri, culminând cu distrugerea Romei și Judecata de Apoi.

Textul profeției a fost publicat pentru prima dată în anul 1595 de călugărul benedictin Arnold Wion, într-o lucrare intitulată Lignum Vitae. Nu există însă nicio dovadă că manuscrisul ar fi fost scris efectiv în secolul al XII-lea. Dimpotrivă, mulți istorici și teologi susțin că este un fals compus în secolul al XVI-lea, probabil pentru a influența conclavul papal din acea perioadă. Suspiciunea vine din faptul că descrierile papilor anteriori anului 1590 par a fi foarte detaliate și corelate cu evenimentele și simbolurile reale ale fiecărui pontificat, în timp ce cele ulterioare devin vagi și greu de interpretat.

Fiecare papă din profeție este desemnat nu prin nume, ci printr-un motto scurt, criptic, redactat în limba latină. Aceste motto-uri sunt simbolice și adesea deschise mai multor interpretări. De exemplu, un papă este numit „Pastor Angelicus” („Păstorul îngeresc”), altul „De labore solis” („Din truda soarelui”), iar altul „Gloria olivae” („Gloria măslinului”). Ultimul de pe listă, „Petru Romanul”, nu are un simplu motto, ci un text mai lung care sugerează o perioadă de mari încercări pentru Biserică, distrugerea Romei și o judecată divină. Acesta este descris ca un papă care va hrăni turma în mijlocul multor tribulații, după care cetatea cu șapte coline va fi distrusă și Judecătorul înfricoșător va judeca lumea.

În cazul papilor recenți, interpretările au devenit tot mai imaginative. Papa Ioan Paul al II-lea este asociat cu motto-ul „De labore solis”, iar unii susțin că el s-ar fi născut și ar fi murit în zile de eclipsă, o posibilă referire solară. Papa Benedict al XVI-lea a fost numit „Gloria olivae”, ceea ce unii au legat simbolic de Ordinul Benedictin, cunoscut și sub denumirea de „ramura măslinului”. Papa Francisc, actualul Suveran Pontif, este considerat al 112-lea de pe listă. Textul referitor la „Petru Romanul” nu îi este atribuit explicit, dar, fiind ultimul din șirul numeric, mulți l-au asociat cu această ultimă figură profetică, ceea ce a alimentat numeroase teorii conspiraționiste despre sfârșitul Bisericii Catolice sau despre schimbări majore în lume.

Biserica Catolică nu recunoaște această profeție ca fiind autentică sau inspirată divin, iar cercetătorii o consideră un exercițiu de pseudoepigrafie – adică o scriere atribuită în mod fals unui sfânt sau personaj religios pentru a-i conferi autoritate. Cu toate acestea, profeția a fascinat generații întregi și continuă să fie citată în literatura ocultă, în scenarii apocaliptice și în cultura populară, ca o relicvă misterioasă a unei posibile viziuni asupra viitorului papalității.

Teona SOARE