Sarbatori religioase - 13 septembrie. Povestea Bisericii Invierii din Ierusalim

Ziua de 13 septembrie are mai multe semnificatii pentru credinciosi, indiferent ca sunt ortodocsi, greco-catolici sau romano-catolici.

Ortodoxe

Tarnosirea bisericii Invierii din Ierusalim; Sf. Sfintiti Mc. Corneliu Sutasul si Ciprian, episcopul Cartaginei; Sf. Cuv. Ioan de la Prislop; Sf. Mc. din Dobrogea: Macrobie, Gordian, Ilie, Zotic, Lucian si Valerian
Duminica dinainte Inaltarii Sfintei Cruci

Greco-catolice

Duminica dinainte Inaltarii Sfintei Cruci. Sfintirea bisericii Invierii din Ierusalim; Sf. m. Corneliu Sutasul

 

 

Romano-catolice

Duminica a 24-a de peste an
Sf. Ioan Gura de Aur, ep. inv.

 

In ziua de 13 septembrie este sarbatorita de Biserica Ortodoxa sfintirea Bisericii Invierii din Ierusalim.

Biserica Invierii sau Biserica Sfantului Mormant este o constructie ridicata de Sfanta imparateasa Elena, mama Sfantului imparat Constantin cel Mare (306-337), in Ierusalim.

Asezamantul a fost ridicat pe muntele Golgota acolo unde s-a rastignit Mantuitorul Hristos, deasupra Sfantului Mormant.

Dupa patima cea de bunavoie, dupa Inviere si dupa Inaltarea la ceruri, acest loc sfant pe care s-a savarsit jertfa Mantuitorului era urat de cei care nu-L marturiseau pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

In urma infrangerii revoltelor iudaice, imparatul Hadrian (117-138), care nu-i suporta nici pe iudei, nici pe crestini, a construit in locul cetatii Ierusalimului, distrusa de Tit (79-81), o noua cetate in numele sau, numind-o Elia Capitolina.

Atunci mormantul Domnului a fost astupat cu pamant si cu pietre, iar pe Golgota a fost zidit un templu inchinat zeitei Venera: "A facut locuinte idolesti ca urmasii sa uite cu totul pe Hristos si locurile acelea, pe care au umblat picioarele lui Hristos, sa nu le mai pomeneasca niciodata. Insa ticalosul singur a pierit si locul cel sfant iarasi l-a proslavit Imparatul slavei" (Vietile Sfintilor).

La Ierusalim, in aceste locuri, a trimis imparatul Constantin cel Mare pe imparateasa Elena, cu mult aur si i-a scris patriarhului Macarie (314-333) ca sa o ajute la ridicarea sfantului locas.

Sfanta Elena a darmat constructiile ridicate de Hadrian, curatind si innoind cetatea. A aflat Crucea pe care a fost rastignit Hristos si mormantul si a intemeiat o biserica minunata, ingradind cu un zid locurile unde s-a rastignit Hristos si unde s-a ingropat, pentru ca nu erau departe unul de altul, asa cum arata Sfantul Evanghelist Ioan: " Iar in locul unde a fost rastignit era o gradina, si in gradina un mormant nou, in care nu mai fusese nimeni ingropat" (Ioan 19, 41).

Sfanta Elena a zidit si alte biserici in Betleem si pe Muntele Eleonului si in gradina Ghetsimani si la multe locuri sfinte, si le-a inzestrat. Insa biserica de pe mormantul Domnului era mai frumoasa si mai mare decat toate.

Finalizarea constructiei si sfintirea ei, Sfanta Elena nu le-a mai vazut, caci intoarsa la Roma a trecut in vesnicie.

La incheierea lucrarilor de constructie, care au durat zece ani, imparatul Constantin cel Mare a invitat episcopii din toate tarile in Ierusalim, la sfintirea bisericii. "Si era multa multime de arhierei adunati, din Vithinia, din Cilicia si Cappadocia, din Siria si Mesopotamia, din Finicia si Arabia, din Palestina, din Egipt, Africa, Thivania si din Persia a venit un episcop. Si credinciosi, multime fara de numar, din toata lumea s-a adunat, incat hotarele Ierusalimului nu-i incapeau pe ei. Si s-a sfintit Biserica Invierii lui Hristos in luna septembrie in 13 zile si tot Ierusalimul s-a innoit, la treizeci de ani ai imparatiei lui Constantin" (Vietile Sfintilor).

Sfantul si intocmai cu apostolii imparat Constantin cel Mare a hotarat in acea zi, impreuna cu sfintii parinti, ca sa fie praznuita sfintirea Bisericii Invierii din Ierusalim, de toate bisericile din toata lumea, in fiecare an.

Sfantul Sfintit Mucenic Corneliu Sutasul este pomenit in calendarul crestin ortodox in ziua de 13 septembrie.

A fost unul din centurionii imparatului Tiberiu (14-37) din cohorta "Italica" din orasul Cezareea Palestinei. Corneliu era un om bun si milostiv asa cum se arata in Faptele Apostolilor: "Iar in Cezareea era un barbat cu numele Corneliu, sutas, din cohorta ce se chema Italica. Cucernic si temator de Dumnezeu, cu toata casa lui si care facea multe milostenii poporului si se ruga lui Dumnezeu totdeauna" (Fap. Ap. 10; 1, 2).

Afland despre invataturile si patimile Domnului Iisus Hristos incepuse sa creada si se ruga lui Dumnezeu ca sa-l invredniceasca a primi sfantul botez.

Pentru cineva care nu era evreu acest lucru era insa nepermis la acel moment.

De abia dupa Sinodul Apostolic de la Ierusalim, care a avut loc in jurul anului 50, au fost primiti in Biserica cei dintre neamuri, pagani, cei netaiati imprejur. Taierea imprejur era impusa de legea lui Moise si era o practica absolut obligatorie pentru evrei.

Sfintii Apostoli au hotarat la primul Sinod al Bisericii ca neamurile nou crestinate sa ramana fara taierea imprejur.

Corneliu Sutasul a fost cel dintai dintre neamuri primit in crestinism.

Dupa primirea sfantul botez, Corneliu a insotit pe Sfantul Apostol Petru in misiunea de propovaduire, iar mai pe urma a fost hirotonit episcop. A fost prins in orasul Schepsia de catre senatorul Dimitrie, care l-a obligat sa jertfeasca idolilor. Aratandu-si in fata acestuia puterea rugaciunii sale la adevaratul Dumnezeu, Iisus Hristos, Dimitrie s-a botezat impreuna cu familia sa si alte 277 de persoane.

Tot astazi se face pomenirea Sfantului Cuvios Ioan de la Prislop.

Sfantul Ioan, originar din satul Silvasul de Sus, parasind casa parinteasca s-a calugarit de tanar la Manastirea Prislop. Dupa un numar de ani petrecuti aici, dorind sa duca o viata si mai linistita, a gasit un loc mai departat, unde si-a sapat singur, o chilie in piatra, cunoscuta pana azi sub numele de "chilia" sau "casa sfantului". Acolo si-a petrecut restul zilelor in neincetate rugaciuni si post, pana cand viata i-a fost curmata de niste vanatori, care l-au impuscat fara voie.

Nu se stie cu precizie cand a trait Cuviosul Ioan de la Prislop, dar se presupune ca a vietuit in secolul al XV-lea sau in prima jumatate a celui urmator. La 20-21 iunie 1992, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat canonizarea Sfantul Cuvios Ioan de la Prislop. (surse: vol. "Vietile Sfintilor"; "Monahismul ortodox romanesc", vol. II, 2016)