Sfintii imparati Constantin si Elena - adevarul istoric
Dimensiune font:
| 21-05-2020 10:48
Sfintii imparati Constantin si Elena - adevarul istoric
Imparatului Constantin I i se datoreaza incetarea persecutiilor impotriva crestinilor si stabilirea crestinismului drept una dintre religiile oficiale ale Imperiului Roman.
Despre imparateasa Helena, mama sa, se spune ca ar fi descoperit, in timpul unui pelerinaj la Ierusalim, crucea pe care a fi fost rastignit Hristos.
Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus a fost fiul generalului roman Constantius Chlorus (viitorul imparat Constantius I) si al Helenei. La moartea tatalui sau in Britannia (anul 306), armata il proclama pe urmas drept imparat, pentru ca in 308 sa fie recunoscut si de Roma.
Legenda spune ca, in timpul campaniei din 310-312, pe care o duce impotriva rivalului sau Maxentius, in ajunul bataliei de la podul Milvius de langa Roma, caesarul a vazut pe cer, in plina zi, o cruce de lumina pe care scria "in hoc signo vinces" (prin acest semn vei invinge).
In timpul somnului i s-a aratat insusi Iisus care l-a indemnat sa puna semnul crucii pe steagurile trupelor sale, pentru a-si asigura protectia divina. Batalia a fost castigata, Maxentius moare in lupta, lasandu-i liber drumul catre conducerea statului roman.
Dupa castigarea puterii supreme, fara a legifera acest lucru in mod expres, Constantin initiaza incetarea persecutiilor indreptate impotriva crestinilor, carora le da dreptul de a se intruni si de a-si exerctita credinta, cu doua conditii: sa nu tulbure ordinea publica si sa se roage zeitatii lor pentru prosperitatea imparatului si a imperiului.
Mai mult, Constantin subventioneaza Biserica din fonduri publice si scuteste clerul de taxe.
Anul 312 il gaseste, prin statutul sau dublu de conducator laic si religios, Pontifex Maximus - deci si cap al Bisericii crestine, unsul divinitatii unice.
Constantin decide sa mute capitala imperiului la Byzantion si, in 324 imparatul traseaza hotarele noului oras, care se va numi Constantinopol. Inaugurarea oficiala are loc in 330, pe hipodromul de 50.000 de locuri; sarbatoarea a durat 40 de zile.
Palatul imperial era construit pe locatia actualei Moschei Albastre. Patriarhul Bisericii crestine si-a avut sediul la Constantinopol. In timpul domniei lui Constantin cel Mare s-a convocat si a fost tinut Sinodul I ecumenic de la Niceea.
La fel ca si multe personalitati istorice sanctificate, Constantin a fost un sangeros aparator al ordinii: furtul, crima, adulterul, abandonarea copiilor etc. erau pedepsite extrem de dur.
Imparatul insusi, pus in fata respectarii principiilor legii, a fost nevoit sa-si execute fiul din prima casnicie, care ar fi avut relatii intime cu Fausta - sotia imparatului. Mai tarziu, atunci cand acuzatia de adulter s-a dovedit neintemeiata, Constantin si-a executat si sotia, dupa 19 ani de casnicie.
La cateva zile dupa Pastele din anul 337, Constantin s-a imbolnavit. Atunci a decis sa treaca cu adevarat la crestinism si a fost botezat de episcopul de Cezareea. Dupa botez, imparatul a purtat numai hainele albe de neofit.
Imparatul s-a stins de Rusalii in acelasi an undeva in Turcia de azi. Trupul sau a fost purtat pe catafalc pana la Constantinopol, unde a fost expus in fata palatului imperial.
Despre mama imparatului, Flavia Iulia Helena, se spune ca a fost o femeie foarte pioasa si credincioasa si ca, in timpul unui pelerinaj in Palestina, a asistat la un ceremonial de inmormantare ciudat: rudele au dus cadavrul defunctului pe un deal unde erau trei cruci si l-au atins de fiecare dintre ele; la a treia cruce, mortul a inviat, semn ca aceea ar fi fost cea pe care a fost rastignit Isus.
Meritele lui Constantin in sprijinul, libertatea si privilegiile acordate crestinismului au fost recunoscute de catre Biserica crestina, care l-a sanctificat, punandu-l in rand cu apostolii.
Peste 1.800.000 de romani poarta numele de Constantin, Elena sau derivate ale acestora.
Despre imparateasa Helena, mama sa, se spune ca ar fi descoperit, in timpul unui pelerinaj la Ierusalim, crucea pe care a fi fost rastignit Hristos.
Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus a fost fiul generalului roman Constantius Chlorus (viitorul imparat Constantius I) si al Helenei. La moartea tatalui sau in Britannia (anul 306), armata il proclama pe urmas drept imparat, pentru ca in 308 sa fie recunoscut si de Roma.
Legenda spune ca, in timpul campaniei din 310-312, pe care o duce impotriva rivalului sau Maxentius, in ajunul bataliei de la podul Milvius de langa Roma, caesarul a vazut pe cer, in plina zi, o cruce de lumina pe care scria "in hoc signo vinces" (prin acest semn vei invinge).
In timpul somnului i s-a aratat insusi Iisus care l-a indemnat sa puna semnul crucii pe steagurile trupelor sale, pentru a-si asigura protectia divina. Batalia a fost castigata, Maxentius moare in lupta, lasandu-i liber drumul catre conducerea statului roman.
Dupa castigarea puterii supreme, fara a legifera acest lucru in mod expres, Constantin initiaza incetarea persecutiilor indreptate impotriva crestinilor, carora le da dreptul de a se intruni si de a-si exerctita credinta, cu doua conditii: sa nu tulbure ordinea publica si sa se roage zeitatii lor pentru prosperitatea imparatului si a imperiului.
Mai mult, Constantin subventioneaza Biserica din fonduri publice si scuteste clerul de taxe.
Anul 312 il gaseste, prin statutul sau dublu de conducator laic si religios, Pontifex Maximus - deci si cap al Bisericii crestine, unsul divinitatii unice.
Constantin decide sa mute capitala imperiului la Byzantion si, in 324 imparatul traseaza hotarele noului oras, care se va numi Constantinopol. Inaugurarea oficiala are loc in 330, pe hipodromul de 50.000 de locuri; sarbatoarea a durat 40 de zile.
Palatul imperial era construit pe locatia actualei Moschei Albastre. Patriarhul Bisericii crestine si-a avut sediul la Constantinopol. In timpul domniei lui Constantin cel Mare s-a convocat si a fost tinut Sinodul I ecumenic de la Niceea.
La fel ca si multe personalitati istorice sanctificate, Constantin a fost un sangeros aparator al ordinii: furtul, crima, adulterul, abandonarea copiilor etc. erau pedepsite extrem de dur.
Imparatul insusi, pus in fata respectarii principiilor legii, a fost nevoit sa-si execute fiul din prima casnicie, care ar fi avut relatii intime cu Fausta - sotia imparatului. Mai tarziu, atunci cand acuzatia de adulter s-a dovedit neintemeiata, Constantin si-a executat si sotia, dupa 19 ani de casnicie.
La cateva zile dupa Pastele din anul 337, Constantin s-a imbolnavit. Atunci a decis sa treaca cu adevarat la crestinism si a fost botezat de episcopul de Cezareea. Dupa botez, imparatul a purtat numai hainele albe de neofit.
Imparatul s-a stins de Rusalii in acelasi an undeva in Turcia de azi. Trupul sau a fost purtat pe catafalc pana la Constantinopol, unde a fost expus in fata palatului imperial.
Despre mama imparatului, Flavia Iulia Helena, se spune ca a fost o femeie foarte pioasa si credincioasa si ca, in timpul unui pelerinaj in Palestina, a asistat la un ceremonial de inmormantare ciudat: rudele au dus cadavrul defunctului pe un deal unde erau trei cruci si l-au atins de fiecare dintre ele; la a treia cruce, mortul a inviat, semn ca aceea ar fi fost cea pe care a fost rastignit Isus.
Meritele lui Constantin in sprijinul, libertatea si privilegiile acordate crestinismului au fost recunoscute de catre Biserica crestina, care l-a sanctificat, punandu-l in rand cu apostolii.
Peste 1.800.000 de romani poarta numele de Constantin, Elena sau derivate ale acestora.
.png)
.jpg)
-Delgaz-corecta(1)(1).jpg)
Adauga comentariul tau