Tradiții de Sfântul Andrei. Anul Nou Dacic

 Creștinii ortodocși îl prăznuiesc astăzi pe Sfântul Andrei, cel care i-a încreștinat pe români. Sărbătoarea aduce cu ea o serie de tradiții și superstiții. Lumea satului de altădată era cu adevărat înfricoșată de această noapte pentru că se credea că acum se întâlnesc strigoii morți cu cei vii și se bat pe la răspântii.

 

Dincolo de sărbătoarea religioasă, ziua de Sântandrei era în vechime una din cele mai bogate în tradiții și superstiții din calendarul popular. Era perioada când lupii se înmulțeau și deveneau mai agresivi, de aceea oamenii erau temători și au închipuit o sumedenie de obiceiuri menite să țină fiarele la distanță. Se spune că doar pe 30 noiembrie lupii puteau întoarce capul și tocmai de aceea sunt mai periculoși decât de obicei.
Oamenii erau atât de înfricoșați încât în această zi nici nu se pronunță cuvântul lup că să nu îl aducă aproape, de unde expresia „vorbești de lup și lupul la ușă”. Nu se mătura prin casă, fetele nu se pieptănau, dinții pieptenilor fiind asociați cu pădurea unde se aflau lupii. O singură muncă era permisa în această zi, spălarea cămășilor, „ca să se opărească gura lupilor”. Și mai de temut decât lupii erau în această perioadă strigoii. În imaginarul popular românesc strigoii sunt morți (stafii, moroi sau vampire) sau vii (pricolicii, tricolicii sau vidmele) despre care se credea că se pot transforma în lupi. Strigoii vii se spunea că pot fi dintre copiii nelegitimi, frații și surorile născuți în aceeași lună, al șaptelea sau al nouălea copil născut de același sex într-o familie, cei abandonați fără a fi botezați. Ei puteau fi recunoscuți pentru că nu mâncau niciodată usturoi și deocheau tot ce vedeau. Lumea satului de altădată era cu adevărat înfricoșată de această noapte pentru că se credea că acum se întâlnesc strigoii morți cu cei vii și se bat pe la răspântii, iar cei care treceau pe acolo erau în mare pericol. Ca să preîntâmpine aceste lupte între strigoi și victime, țăranii strângeau toate uneltele de pe afară, melița, furcile, și tot ceea ce era ascuțit, adunau în casă și legau foarfecile ca aceste ființe supranaturale să nu se lupte. Pentru ca duhurile rele să nu se cuibărească în case, femeile întorceau seara toate oalele și cănile cu gura în jos. Scoteau din sobă cenușa caldă de peste zi pentru ca spiritele neliniștite să nu-și găsească adăpost la căldură. În unele zone obișnuiau să împrăștie resturi de pâine prin curte, pentru ca spiritele flămânde să nu caute prin cămări de-ale gurii.
Usturoiul, leac și amuletă
Un rol important în scenariul sărbătorii îl avea usturoiul. Că să fie feriți de toate relele în această noapte, oamenii mâncau usturoi, dar își ungeau și ușile și ferestrele de la case și grajduri cu usturoi, în semnul crucii. Altădată, în satele din Moldova, mai ales în noaptea de Sântandrei, tinerii se adunau pe la câte o casă și făceau o petrecere care se numea „păzirea usturoiului”. Fetele păzeau usturoiul ca să nu-l fure băieții, iar usturoiul astfel păzit și apoi sfințit la biserica dobândea proprietăți magice. Tot cu usturoi se dădeau cercevele de la uși și de la ferești, omul neapărat trebuia să mănânce usturoi ca să alunge strigoii și cu el să facă semnul crucii la casa, pe frunte, la animale. În această zi se fac și prognoze meteorologice pentru anul următor. Gospodinele de la sat duc în pod 12 cepe, câte una pentru fiecare lună din an și le lasă acolo până în seara de Crăciun. Cepele care s-au stricat semnifică luni ploioase, cu grindină, iar cele care au încolțit, luni cu vreme bună. Tot astăzi se pune grâu la încolțit pentru fiecare membru al familiei, ca să se afle cum va fi anul care vine.
Anul Nou dacic
Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei are o semnificație deosebită pentru poporul român deoarece el este cel care a adus creștinismul pe meleagurile noastre, fiind considerat patronul spiritual al românilor și ocrotitorul României. Obiceiurile legate de noaptea de 29/30 noiembrie sunt o împletire a sărbătorii creștine cu vechile ritualuri dacice, poporul atribuindu-i Sfântului Andrei trăsături de divinitate precreștina, acesta devenind personificarea divină a lupului solar. Printre sihaștrii din Munții Carpați circula o legendă conform căreia ultimul preot al lui Zamolxis l-a cunoscut pe Iisus și apoi pe Apostolul Andrei. Se spune că ziua de astăzi era începutul noului an dacic.
Maura ANGHEL