FOTO -- Liturghie istorică la Mănăstirea Sihăstria. Peste 20.000 de credincioși au participat la canonizarea Sfinților Cleopa și Paisie, oficiată de un sobor de 27 de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române

 * pe 7 august, la Mănăstirea Sihăstria, s-a oficiat Sfânta Liturghie solemnă dedicată proclamării locale a canonizării Cuvioșilor Cleopa Ilie și Paisie Olaru * evenimentul a adunat un impresionant sobor de 27 de ierarhi din țară și diaspora, în frunte cu Mitropolitul Teofan al Moldovei, într-o manifestare de unitate duhovnicească fără precedent

La răscruce de istorie și veșnicie, Mănăstirea Sihăstria a găzduit azi unul dintre cele mai importante evenimente ale Ortodoxiei românești din ultimii ani: proclamarea locală a canonizării Sfinților Cuvioși Paisie și Cleopa, părinții duhovnicești ai Moldovei și ai întregii țări.

Slujba a fost oficiată de un sobor impozant de 27 de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, în frunte cu IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Strana a fost susținută de Corul Mănăstirii Sihăstria, iar muntele a devenit cer, rugăciune și tăcere vie pentru cei peste 20.000 de credincioși care au participat la liturghie.

Momentul central al evenimentului a fost fără îndoială cuvântul rostit de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, care, cu o emoție netrucată și cu forța duhovnicească pe care o cere locul, a ridicat privirea tuturor de la evenimentul solemn către înțelesurile sale profunde. „Suntem aici pentru a-I mulțumi lui Dumnezeu prin săvârșirea Sfintei Euharistii pentru darurile cele alese revărsate peste Biserica Sa și peste întreaga lume, daruri arătate în chipurile binecuvântate ale Sfinților Cuvioși Paisie și Cleopa de la Sihăstria”, a rostit mitropolitul.

Întregul său cuvânt a fost, mai mult decât o predică, o mărturisire. A vorbit despre sfințenia care nu se dobândește prin spectaculos, ci prin prefacerea interioară, prin rugăciune, ascultare, smerenie și ardere de sine. A vorbit despre Cuviosul Paisie, în preajma căruia „oamenii simțeau că se află sub adumbrirea Duhului Sfânt”, și despre Cuviosul Cleopa, prin care Cuvântul devenea viu, mustrător și mângâietor în același timp. A descris cum „focul duhovnicesc care ardea în lăuntrul lor încălzea și ardea inimile celor din jur”, iar aceasta nu prin zel exterior, ci prin prezență și har.

A fost o chemare la luciditate duhovnicească: „Au dobândit vederea duhovnicească asupra lucrurilor, oamenilor și evenimentelor. Au pătruns în firea lucrurilor sesizând adevărul, scrutând adâncurile pe care logica omenească nu le poate sesiza”. Dar și o mărturie despre libertate: „Au fost sloboziți de robia morții și a păcatului. Au devenit fii ai Tatălui care face să răsară soarele și peste cei buni, și peste cei răi”.

Discursul a devenit un arc între monahism și mireni, între altar și lume. „Îi mulțumim lui Dumnezeu că i-a dăruit călugărilor pentru a arăta că țelul vieții lor este dobândirea Sfântului Duh… Arhiereilor, pentru a-i ajuta să păzească dreapta credință… Preoților, ca să aducă mângâiere… Mirenilor, ca să poarte crucea în familie și în lume.” Sfințenia nu este doar o treaptă înaltă, ci o chemare adresată fiecăruia dintre noi.

În fundalul acestui eveniment solemn, a fost transmis și mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care i-a numit pe cei doi sfinți „doi stâlpi de lumină între munți și cer”. PF Daniel a evocat smerenia și rugăciunea neîncetată a Cuviosului Paisie, numindu-l un uriaș tăcut al Bisericii în vremea comunismului, dar și forța duhovnicească a Părintelui Cleopa, care, din chilia sa, a schimbat vieți, a vindecat răni și a fost un misionar fără drumuri, dar cu ușile inimii mereu deschise.

Mănăstirea Sihăstria nu a fost doar locul unui act liturgic. A fost scena unei revelații colective. Canonizarea Sfinților Paisie și Cleopa a reactivat în conștiința românească ideea că sfințenia nu este rezervată trecutului, că nu este o excepție, ci o chemare tainică și concretă.

Teona SOARE