Ia, cămașa care poartă poveste, în expoziție la Bârnova

Într-o după-amiază liniștită de septembrie, Iașul a tresărit în ritmul liniștit al acului și al pânzei. Într-o grădină lină de lumina toamnei, femei și copii s-au adunat la Bârnova, la o șezătoare cum rar se mai vede. Țineau în mâini pânza albă și firul colorat, dar dincolo de gestul aparent simplu pulsa o întreagă istorie: aceea a iilor românești, cusute nu doar pentru a fi purtate, ci pentru a fi mărturii vii ale identității.
Evenimentul a fost organizat la inițiativa Monei Conachi, de la Asociația „Prietenii Bârnovei”, care a adus alături Codrii Iașilor, Institutul de Filologie Română „Alexandru Philippide”, Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi” și Muzeul de Etnografie. Împreună au creat nu doar o întâlnire culturală, ci un prilej de redescoperire a rădăcinilor și de transmitere a lor mai departe.
În centrul șezătorii s-au aflat ii realizate de Cecilia Înșurățelu și elevele sale – femei care și-au așezat poveștile în pânză, cusătură cu cusătură. Fiecare ie era o confesiune discretă, o autobiografie scrisă cu acul. Printre eleve s-a numărat și Iuliana Sosu, o ieșeancă pasionată de frumos, care a așezat ultima cusătură pe prima sa ie chiar înainte de Paști. Zâmbetul cu care a povestit momentul a spus totul: „Acum am început-o pe a doua.”
Copiii au fost prezenți și ei, așezându-se cuminți lângă mame sau bunici, pentru a afla tainele primele lor puncte de cusătură. Pentru ei, ia nu a fost doar o piesă vestimentară, ci o poveste vie pe care au primit-o în dar. „Dacă nu le arătăm lor, firul se rupe”, a spus cineva. Și tocmai aici, la Iași, s-a simțit că firul s-a legat din nou.
Expoziția care a urmat șezătorii a adunat ii cusute de mâini diferite, dar unite de același dor de frumos și de autentic. Nu erau simple obiecte expuse, ci fragmente de suflet, de memorie și de viață. În liniștea sălii, privitorul putea citi poveștile fără cuvinte, doar urmărind desenul cusăturilor.
A-ți coase singură cămașa înseamnă să îți scrii biografia cu acul. Privind chipurile femeilor, dar și ochii curioși ai copiilor, era limpede că biografia aceasta nu se oprește, ci continuă – de la o generație la alta, de la o inimă la alta.
Maura ANGHEL