Iașul la masă: street food rapid sau rețete de la bunici? Bătălia care ne decide sănătatea

 * în Iași, la fiecare colț de stradă miroase fie a burgeri și shaorma, fie a amintiri din bucătăria bunicilor * sStreet food-ul câștigă teren, dar la ce preț? și cine iese învingător în lupta pentru sănătatea noastră?

 

Iașul a devenit un laborator culinar în care tradiția și modernitatea se înfruntă zilnic. De o parte, cartofii prăjiți înecați în sosuri și porțiile XXL de fast food care atrag tinerii ca un magnet. De cealaltă, sarmalele, ciorbele acrite cu borș și plăcintele aburinde care amintesc de mesele tihnite de duminică.

Strada miroase a viteză și comoditate. Shaormeria non-stop și camionul de burgeri artizanali fac mai mulți clienți într-o oră decât o gospodină din Copou într-o zi întreagă. Prețurile accesibile și timpul scurt de așteptare transformă street food-ul într-o alegere evidentă pentru studentul grăbit, corporatistul flămând sau adolescentul ieșit de la ore.

Dar în spatele gustului intens și al fotografiilor „instagramabile” se ascunde nota de plată reală: kilograme în plus, glicemie ridicată, ficat suprasolicitat. Iașul devine astfel un teren fertil pentru bolile metabolice, într-un oraș deja sufocat de poluare și stres.

Pe partea cealaltă a mesei, rețetele de la bunici par tot mai uitate. Totuși, tocmai ele ascund un echilibru pe care fast food-ul nu îl poate oferi. Supa de legume, borșul de pui crescut în gospodărie, tocănițele gătite lent – toate au o logică metabolică pe care generațiile anterioare o înțelegeau instinctiv. Era hrană simplă, dar nutritivă, fără E-uri și conservanți, cu ingrediente locale și sezoniere.

Dacă mergi într-un sat de lângă Iași, vei descoperi încă ritualul mesei: culesul legumelor din grădină, pâinea frământată în casă, brânza adusă din gospodăria vecinului. Aceeași mâncare, consumată la oraș, devine „slow food” – un lux, dar și o lecție despre normalitate.

Cine câștigă în lupta cu sănătatea? Răspunsul pare simplu, dar realitatea e complicată. Street food-ul e accesibil, prezent, seducător. Bucătăria bunicilor e mai lentă, mai puțin vizibilă și cere timp. Iașul oscilează între cele două lumi, iar rezultatul se vede în obiceiurile alimentare: generațiile tinere se hrănesc cu grabă, generațiile mai în vârstă păstrează tradiția, dar o transmit tot mai greu.

Adevărata miză nu e doar în farfurie. E despre identitatea orașului. Vrem un Iași care miroase a ulei încins și sosuri artificiale sau un Iași care își păstrează gustul autentic al Moldovei? Alegerea se face zilnic, la casă, în food court sau în bucătăria de acasă.