Iașul sparge tiparele. Educația informală îi lasă în urmă pe profesorii blocați în manuale

  * în timp ce școala clasică din Iași se afundă în birocrație și manuale prăfuite, workshop-urile, after-school-urile și competițiile locale scriu un nou model educațional * părinți, elevi și profesori curajoși spun deschis: „Aici învățăm ce contează, nu ce trebuie bifat”

Iașul, capitala culturală și universitară a Moldovei, nu mai așteaptă reformele anunțate și amânate la nesfârșit de Ministerul Educației. În timp ce manualele rămân blocate într-un conținut rigid și orele se sufocă între teorie și hârtii, în oraș prinde contur o altă realitate: educația informală.

În cluburi after-school, workshop-uri de storytelling, robotică sau public speaking și competiții educative locale, copiii descoperă ce înseamnă învățarea vie. Nu pentru note, nu pentru examene, ci pentru curaj, creativitate și abilități reale.

„La școală recităm comentarii pe de rost, fără să știm de ce. Aici învăț să-mi susțin ideile, să vorbesc în fața oamenilor și să am încredere în mine. Mă simt liber”, spune Iancu, un elev de 14 ani din Iași, participant la un workshop de comunicare.

Părinții confirmă schimbarea de paradigmă. „Nu mă mai interesează meditațiile clasice. Prefer să plătesc un curs de robotică sau de gândire critică. Copilul meu nu are nevoie doar de note bune, ci de competențe pentru viață”, afirmă mama lui.

 

O școală paralelă, dar mai vie

 

În atelierele organizate de ONG-uri, profesori tineri sau comunități locale, se nasc laboratoare de idei care dau energie unei generații obosite de memorare mecanică.

„Am văzut mai multă implicare la un atelier de storytelling de două ore decât într-un semestru întreg la clasă. Copiii erau implicați, dezbăteau, râdeau, se contraziceau. Asta e școala adevărată”, spune o profesoară de română, aflată la început de drum.

De la Palatul Copiilor până la micile cluburi de cartier, Iașul devine un teren fertil pentru educația care contează. Competițiile locale de dezbateri, hackathoanele și festivalurile de storytelling atrag sute de tineri, antrenându-i în experiențe care îi pregătesc pentru o lume în continuă schimbare.

 

Confruntarea inevitabilă

 

Creșterea acestor inițiative pune școala clasică într-o lumină crudă. În timp ce educația informală oferă instrumente și sens, sistemul tradițional se agață de scheme depășite. „E frustrant să vezi un copil genial la robotică primit cu indiferență la școală doar pentru că nu respectă un algoritm impus. Îi tăiem aripile cu reguli absurde”, declară indignat un părinte implicat într-un club educațional.

Rezultatul? O ruptură tot mai vizibilă. Pe de o parte, școala oficială – ancorată în conformism. Pe de altă parte, școala paralelă a Iașului – liberă, creativă, vie.

Ceea ce se construiește la Iași arată clar direcția. Școala viitorului nu va mai fi doar în clase, ci în spații de co-creație unde experimentul contează mai mult decât teoria, competențele bat notele, curajul de a întreba valorează mai mult decât răspunsul memorat, colaborarea înlocuiește competiția sterilă.

Educația informală devine astfel nu doar o alternativă, ci o necesitate strategică pentru părinți, profesori și comunități. Și transmite un mesaj brutal de clar: cine ignoră aceste inițiative, ignoră viitorul. Iașul sparge tiparele și ridică o întrebare pe care școala clasică nu mai are voie să o evite: poate manualul prăfuit să țină pasul cu generația care își învață singură codul creativității?

Maura ANGHEL