Mii de credincioşi au participat la Sfânta Liturghie de la Mănăstirea Putna

Mii de credincioşi au participat, vineri, la Sfânta Liturghie de la Mănăstirea Putna, cu prilejul Adormirii Maicii Domnului, când este marcat hramul lăcaşului de cult.

Slujba a fost oficiată de arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, Înalt Prea Sfinţitul Calinic, episcopul Daciei Felix, Prea Sfinţitul Ieronim, episcopul Basarabiei de Sud, Prea Sfinţitul Veniamin şi episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, Prea Sfinţitul Damaschin Dorneanul, alături de un numeros sobor de preoţi şi diaconi.

Credincioşii au aşteptat zeci de minute la rând pentru a se ruga, pe de o parte, la mormântul Sfântului Ştefan cel Mare din biserica mănăstirii şi, pe de altă parte, la moaştele Sfântului Ierarh Iacob Putneanul, care au fost puse spre închinare într-un baldachin în curtea interioară a Mănăstirii Putna.

Stareţul Mănăstirii Putna, arhimandritul Melchisedec Velnic, a amintit de importanţa pe care Maica Domnului a avut-o în istoria lăcaşului de cult ctitorie a voievodului Ştefan cel Mare.

‘Maica Domnului a ocupat un loc central în viaţa ctitorilor Mănăstirii Putna şi în mod deosebit a Sfântului Ştefan şi a Sfântului Ierarh Iacob Putneanu. Sfântul Ştefan închină nu mai puţin de trei biserici şi mănăstiri Adormirii Ei, iar Mănăstirea Tazlău este cu hramul Naşterea Maicii Domnului, iar Sfântul Iacob Putneanul, atunci când a început restaurarea Mănăstirii Putna, în 1955, primul gest pe care l-a făcut a fost că a ferecat în argint icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni ce străjuieşte această mănăstire şi care de nenumărate ori s-a arătat mângâietoare, bună, blândă şi apropiată ca o mamă’, a spus arhimandritul Melchisedec Velnic.

Construită între 1466 şi 1469 de către Sfântul Voievod Ştefan cel Mare ca necropolă pentru familia domnească, Mănăstirea Putna rămâne de peste cinci veacuri un far al credinţei, culturii şi identităţii româneşti.