Patrimoniul invizibil al feminității. De la rădăcini la aripi

Există o lucrare tăcută, dar de neclintit, purtată de femei de-a lungul veacurilor: aceea de a țese firele nevăzute ale comunității și de a da timpului măsura sensului. În feminitate se află o forță care nu se vede, dar se simte – o harismă care urmează îndeaproape Creația, pentru că misiunea cea mai grea, dar și cea mai înaltă, este aceea de a forma Oameni. Nu doar prin naștere, ci prin cultivarea demnității, prin păstrarea valorilor, prin transmiterea tradițiilor și prin încurajarea zborului către viitor.

Această idee a stat în centrul conferinței „Feminitate și patrimoniu cultural. De la tradiție la modernitate”, găzduită de Muzeul Municipal „Regina Maria” din Iași. Invitatele serii – prof. univ. dr. Aurora Ciucă, conf. univ. dr. Vasilica Stoiciu-Frunză, muzician și pianist, prof. univ. dr. ing. Mirela Blaga, alături de gazda evenimentului, dr. Aurica Ichim, managerul instituției – au așezat în lumină repere feminine fără de care multe dintre realizările de azi nu ar fi fost posibile.

Istoria abundă în exemple care arată cât de discret, dar decisiv, a fost rolul femeilor. Puțini știu că UNESCO își are certificatul de naștere semnat, printre alții, și de scriitoarea Elena Văcărescu, ori că Ana Conta, elevă a Institutului Humpel – prima școală de fete din Iași, fondată de soția lui Titu Maiorescu – a fost una dintre primele românce care au participat la conferințe internaționale.

Tot din paginile istoriei aflăm că Regina Elisabeta a României, cunoscută în literatură drept Carmen Sylva, a avut un rol fundamental în cultivarea și promovarea valorilor naționale. Ea a fost cea care i-a încurajat pe George Enescu și pe Vasile Alecsandri să-și urmeze chemarea artistică. Mai mult, Regina-poetă a tradus lui Eminescu, mai întâi, poemul Melancolie – primele versuri eminesciene publicate vreodată într-o altă limbă. Tot ea i-a dăruit tânărului Enescu o vioară Amati, recunoscând în el un geniu menit să ducă muzica românească pe culmile universale. Sunt gesturi care au schimbat destine și au lăsat moșteniri de neșters.

Prezentul nu se lasă mai prejos. Prof. univ. dr. ing. Mirela Blaga a subliniat cum țesăturile de azi sunt mai aproape de „click” decât de andrele – semn al transformării prin tehnologie, dar și dovada că patrimoniul nu înseamnă încremenire, ci adaptare și creativitate. „Creativitate fără spirit feminin nu se poate, fiindcă purtăm în noi harisma maternității”, a spus muzicianul Vasilica Stoiciu-Fruza. Iar harisma aceasta nu se reduce la maternitatea biologică, ci înseamnă a da viață ideilor, a hrăni comunități, a cultiva sensibilitatea și a dărui răbdare. Este matricea în care se încheagă solidaritatea umană.

În aceeași direcție, muzicianul a lansat o idee de proiect -- „Cultură prin educație și educație prin cultură”, menit să întărească legătura dintre valorile fundamentale și formarea tinerelor generații. Avertismentul e limpede: fără cultură și fără educație riscăm să-i dăm dreptate lui Francisco Goya, marele pictor spaniol al secolului al XVIII-lea, care a intitulat una dintre celebrele sale gravuri El sueño de la razón produce monstruos – „Somnul rațiunii naște monștri”. Expresia, devenită proverb cultural, rămâne de o actualitate cutremurătoare într-o lume în care superficialitatea și uitarea valorilor lasă loc confuziei și agresivității.

Un ecou puternic a venit și din partea publicului. Doamna Simona Hodoroabă a rostit cuvinte care au sintetizat esența întâlnirii: „Feminitatea, clădită pe educație și pe valori trainice, a fost dintotdeauna o forță tăcută care a dat chip patrimoniului cultural. Femeia a știut să fie păstrătoare de tradiții, păzitoare a memoriei colective și punte între generații. Ea a adăugat istoriei acea notă de sensibilitate fără de care viitorul ar fi gol. Astăzi ne întrebăm: continuăm pe aceeași scară de valori sau am transformat-o într-o măsură nouă, dictată de graba lumii moderne? Din dialogul celor trei doamne de poveste am înțeles că fără să ne cunoaștem și să ne iubim istoria, nu putem clădi un viitor care să ne aparțină cu adevărat.”

Conferința de la Muzeul Municipal „Regina Maria” s-a dorit a fi un preambul la o serie de întâlniri dedicate recalibrării noțiunii de valoare. Trăim într-o lume grăbită, fragmentată, unde empatia pare să se stingă sub presiunea zgomotului cotidian. În acest context, a vorbi despre feminitate și patrimoniu cultural nu înseamnă nostalgie, ci responsabilitate. Înseamnă să recunoaștem că, fără aceste repere invizibile, dar esențiale, societatea își pierde busola.

Feminitatea nu este doar o stare de grație, ci o lucrare continuă, un act de cultivare și transmitere. Este puntea dintre trecut și viitor, dintre rădăcini și aripi. Femeile nu sunt doar păstrătoare ale tradiției, ci creatoare de drumuri noi. Ele dau timpului nu doar măsura trecerii, ci și măsura sensului.

Și, poate cel mai important, această conferință ne reamintește că fiecare dintre noi este, la rândul său, un patrimoniu – suma experiențelor, valorilor și învățăturilor pe care le purtăm. De fiecare depinde cum îl recunoaștem, cum îl păstrăm și, mai ales, cum îl dăm mai departe. La final, recitalul oferit de tânărul pianist Mario Lucaci, proaspăt admis la Universitatea de Teatru și Muzică din Leipzig, cea mai veche din Europa, a completat o seară în care cuvântul de ordine a fost rafinamentul. 

Maura ANGHEL