Sfânta Maria Mică, ziua în care tradiția oprește munca și aprinde rugăciunile. Iașul, în sărbătoare la marile mănăstiri

 * pe 8 septembrie, lumea creștină se oprește pentru a cinsti Nașterea Maicii Domnului, sărbătoare cunoscută în popor sub numele de Sfânta Maria Mică * este o zi care trece dincolo de granițele unui simplu praznic, pentru că în ea se adună straturile adânci ale tradiției, credinței și legăturii cu pământul * o zi ce marchează sfârșitul verii și începutul toamnei, dar și o cumpănă între generații: unii o trăiesc cu inima în rugăciune, alții o privesc ca pe o simplă ocazie de sărbătoare lumească

În tradiția străveche, Nașterea Maicii Domnului nu era doar o sărbătoare religioasă, ci și un reper cosmic și agrar. Țăranii știau că odată cu această zi începe culesul viilor, se bat nucii din livezi, se adună plantele cu puteri vindecătoare, iar câmpurile primesc sămânța de grâu, orz sau secară. Era semnul că pământul intră într-o altă respirație, iar oamenii se lăsau purtați de ritmul său, cu respect și teamă de rânduiala lumii.

Interdicții ce dau greutate zilei

Dincolo de aspectul agrar, ziua de 8 septembrie este păzită de interdicții clare: nu se spală rufe, nu se face curățenie, nu se lucrează în gospodărie. Orice muncă este considerată necuviincioasă, o lipsă de respect față de praznic și o chemare a necazului. Astfel, oamenii lasă deoparte grijile lumești și se îndreaptă spre ceea ce contează cu adevărat: rugăciunea, liniștea și gesturile de credință. În case, candelele se aprind în fața icoanei Maicii Domnului, iar fructele toamnei se împart pentru pomenirea celor trecuți la cele veșnice.

Rugăciuni care se aud mai aproape de cer

Credința populară spune că în această zi Maica Domnului ascultă cu precădere rugăciunile femeilor care își doresc copii, dar și pe ale celor însărcinate, cărora le dă binecuvântare pentru o naștere ușoară. Tot acum, tinerii care își caută perechea se roagă pentru a-și afla jumătatea potrivită. Sfânta Maria Mică devine astfel pragul speranței: un timp în care dorințele rostite cu inimă curată par să aibă drum mai scurt către cer.

Sărbătoarea de pe 8 septembrie deschide și șirul celor patru mari praznice închinate Sfintei Fecioare: alături de Intrarea în Biserică (21 noiembrie), Buna Vestire (25 martie) și Adormirea Maicii Domnului (15 august), ea reamintește creștinilor că Maica Domnului este mijlocitoarea de nădejde în toate momentele vieții.

Iașul – inimă a hramului Maicii Domnului

În Moldova, și mai ales la Iași, sărbătoarea capătă o intensitate aparte. Capitala spirituală a regiunii adăpostește numeroase biserici și mănăstiri cu acest hram: Mănăstirea Hadâmbu, Mănăstirea Hlincea, Biserica Tălpălari, dar și locuri de mare taină precum Sihăstria și schitul Icoana Veche. În aceste zile, mii de pelerini își îndreaptă pașii spre aceste vetre de rugăciune, aducând flori, lumânări și bucuria întâlnirii cu sacrul. Pentru mulți, drumul la hram nu este doar o tradiție, ci o întoarcere la rădăcini și o regăsire a liniștii interioare.

Sărbătoarea numelor și a comunității

Pe lângă dimensiunea spirituală, ziua de 8 septembrie este și una dintre cele mai mari onomastici din România. Se serbează toți cei care poartă numele de Maria, Mariana, Marioara, Marinela, Mara, Marian, Marin și numeroase alte variante. Aproape că nu există familie fără o „Maria” sau un „Marian”, ceea ce transformă această sărbătoare într-o adevărată sărbătoare a comunității. Ea adună oameni laolaltă, unește generații și reamintește fiecăruia că numele purtat este, în sine, o binecuvântare.

Sfânta Maria Mică rămâne, în esență, o zi de cumpănă. Pentru unii, este moment de reculegere, de apropiere de Dumnezeu și de întărire a credinței. Pentru alții, a devenit doar prilej de mese festive și petreceri. Între aceste două atitudini, fiecare om își alege drumul: spre rădăcina tradiției sau spre graba lumii moderne. Alegerea nu este doar personală, ci și un semn al felului în care privim trecutul și viitorul.

Maura ANGHEL

Nașterea Maicii Domnului nu este doar o zi din calendar, ci un moment de respirație comună între cer și pământ, între om și istorie, între rugăciunea rostită și răspunsul tainic pe care numai inima îl poate auzi.